Miercuri, 4 mai, Curtea Constituțională a României trebuie să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a legii privind organizarea alegerilor locale într-un singur tur. CCR este obligată să ia o decizie în urma contestației depuse de jurnalistul Liviu Avram. S-a vorbit mult pe marginea organizării alegerilor locale. Într-adevăr, s-a vorbit foarte mult și s-a făcut prea puțin, chiar aproape nimic în direcția reglementării și consolidării democrației. Suntem la 26 de ani de la răsturnarea regimului comunist dar România tot nu se poate mândri cu o democrație solidă, așezată pe baze și principii sănătoase, clare, legale, corecte, în beneficiul celor care votează (foarte mulți) și nu al câtorva care sunt votați.

După jocurile de glezne ale liderilor PNL și PSD, prin Parlament și nu numai, a ieșit o lege a alegerilor locale după cum a vrut PSD, cu un singur tur de scrutin. Pentru că guvernul Ponta avea pregătită ordonanța traseiștilor (și asta declarată neconstituțională, dar care și-a făcut efectele urmărite de Ponta, Dragnea, Oprișan etc) iar un singur tur de scrutin asigura PSD-ului peste 50% din primăriile și consiliile locale și județene din țară. Cu greu, împiedicați și fără vlagă, liderii PNL au început să conteste în mod public și să ceară revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerile locale. Fără succes, bineînțeles. A fost nevoie de o acțiune inteligentă a unui ziarist cu experiență pentru ca problema să ajungă într-o situație care ar putea conduce la o decizie de ultim moment. Nu se poate spune care va fi decizia judecătorilor Curții Constituționale, dar important este că s-a ajuns, în sfârșit, la acest punct.

Toată lumea știe că alegerile locale într-un singur tur de scrutin nu conferă legitimitatea necesară, normală, celui declarat câștigător, poate cu 15-20-25% dintre sufragiile comunității respective. Alegeri locale într-un singur tur s-au organizat și în 2012, la cererea fostului președinte Traian Băsescu, cu avantaj categoric pentru USL. Asta nu înseamnă că trebuie persistat în greșeală. S-a spus că există sisteme electorale asemănătoare și în alte țări europene. Posibil, dar sigur este că acolo democrația nu reprezintă doar un slogan, așa cum se întâmplă în cazul politicienilor dâmbovițeni. La noi mai este mult până să fim aproape siguri că un primar ales dintr-un singur tur de scrutin este reprezentativ. Partidele satelit ale PSD – UNPR și ALDE – au mers pe mâna jupânului, chiar dacă un singur tur de scrutin le dezavantajează în mod clar și vor câștiga foarte puține posturi de primari în țară. Negocierile subterane ale câtorva politicieni gen Oprea, Tăriceanu, Ponta, Dragnea, Onțanu, Norica ș.a. au dus la concluzii și interese numai de ei știute, fără să se țină seamă de interesul general, atât al alegătorului cât și al celui ales.

Mulți dintre cei care doreau să candideze la aceste alegeri locale din partea unor formațiuni mici, precum UNPR, PMP, ALDE, PNȚCD, PND sau chiar independenți, au făcut pasul înapoi sau au cedat avansurilor PSD, în special, dar și ale PNL. Candidați cu ceva șanse care se îndreptau spre partidele mici au fost convinși să candideze sub siglele partidelor mari și din cauza legii alegerilor locale într-un singur tur de scrutin. A candida pentru postul de primar de la un partid mic (sau ca independent) ar însemna eșec, în proporție de 90%, cu un singur tur de scrutin, în România actuală. De aceea, mulți au acceptat să se alăture PSD și, parțial, PNL. Puțini candidați buni, bine văzuți în comunitățile lor, cu perspective electorale optimiste, au rămas sub steagurile formațiunilor mici. Iată de ce, dacă pronunțarea Curții Constituționale va fi în direcția neconstituționalității alegerii primarilor într-un singur tur, atunci prea puțini dintre candidații partidelor mici vor reuși să ajungă în turul al doilea. Candidații cu cele mai mari șanse de victorie se găsesc, în majoritate, în PSD și PNL, iar aceștia vor ajunge și în turul al doilea de scrutin. Polarizarea vieții politice românești va continua și în situația alegerilor locale în două tururi. Ceea ce nu este benefic, deocamdată, pentru democrația din România.

Se vorbește, de săptămâna trecută, că guvernul analizează posibilitatea organizării alegerilor locale în două tururi și ar fi pregătit un act normativ în acest sens. Nu va fi nimic complicat, doar un surplus de cheltuieli bugetare. Însă, așa cum s-a spus deja, democrația costă, dar lipsa ei costă și mai mult.

Miercuri, 4 mai, Curtea Constituțională a României trebuie să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a legii privind organizarea alegerilor locale într-un singur tur. CCR este obligată să ia o decizie în urma contestației depuse de jurnalistul Liviu Avram. S-a vorbit mult pe marginea organizării alegerilor locale. Într-adevăr, s-a vorbit foarte mult și s-a făcut prea puțin, chiar aproape nimic în direcția reglementării și consolidării democrației. Suntem la 26 de ani de la răsturnarea regimului comunist dar România tot nu se poate mândri cu o democrație solidă, așezată pe baze și principii sănătoase, clare, legale, corecte, în beneficiul celor care votează (foarte mulți) și nu al câtorva care sunt votați.

După jocurile de glezne ale liderilor PNL și PSD, prin Parlament și nu numai, a ieșit o lege a alegerilor locale după cum a vrut PSD, cu un singur tur de scrutin. Pentru că guvernul Ponta avea pregătită ordonanța traseiștilor (și asta declarată neconstituțională, dar care și-a făcut efectele urmărite de Ponta, Dragnea, Oprișan etc) iar un singur tur de scrutin asigura PSD-ului peste 50% din primăriile și consiliile locale și județene din țară. Cu greu, împiedicați și fără vlagă, liderii PNL au început să conteste în mod public și să ceară revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerile locale. Fără succes, bineînțeles. A fost nevoie de o acțiune inteligentă a unui ziarist cu experiență pentru ca problema să ajungă într-o situație care ar putea conduce la o decizie de ultim moment. Nu se poate spune care va fi decizia judecătorilor Curții Constituționale, dar important este că s-a ajuns, în sfârșit, la acest punct.

Toată lumea știe că alegerile locale într-un singur tur de scrutin nu conferă legitimitatea necesară, normală, celui declarat câștigător, poate cu 15-20-25% dintre sufragiile comunității respective. Alegeri locale într-un singur tur s-au organizat și în 2012, la cererea fostului președinte Traian Băsescu, cu avantaj categoric pentru USL. Asta nu înseamnă că trebuie persistat în greșeală. S-a spus că există sisteme electorale asemănătoare și în alte țări europene. Posibil, dar sigur este că acolo democrația nu reprezintă doar un slogan, așa cum se întâmplă în cazul politicienilor dâmbovițeni. La noi mai este mult până să fim aproape siguri că un primar ales dintr-un singur tur de scrutin este reprezentativ. Partidele satelit ale PSD – UNPR și ALDE – au mers pe mâna jupânului, chiar dacă un singur tur de scrutin le dezavantajează în mod clar și vor câștiga foarte puține posturi de primari în țară. Negocierile subterane ale câtorva politicieni gen Oprea, Tăriceanu, Ponta, Dragnea, Onțanu, Norica ș.a. au dus la concluzii și interese numai de ei știute, fără să se țină seamă de interesul general, atât al alegătorului cât și al celui ales.

Mulți dintre cei care doreau să candideze la aceste alegeri locale din partea unor formațiuni mici, precum UNPR, PMP, ALDE, PNȚCD, PND sau chiar independenți, au făcut pasul înapoi sau au cedat avansurilor PSD, în special, dar și ale PNL. Candidați cu ceva șanse care se îndreptau spre partidele mici au fost convinși să candideze sub siglele partidelor mari și din cauza legii alegerilor locale într-un singur tur de scrutin. A candida pentru postul de primar de la un partid mic (sau ca independent) ar însemna eșec, în proporție de 90%, cu un singur tur de scrutin, în România actuală. De aceea, mulți au acceptat să se alăture PSD și, parțial, PNL. Puțini candidați buni, bine văzuți în comunitățile lor, cu perspective electorale optimiste, au rămas sub steagurile formațiunilor mici. Iată de ce, dacă pronunțarea Curții Constituționale va fi în direcția neconstituționalității alegerii primarilor într-un singur tur, atunci prea puțini dintre candidații partidelor mici vor reuși să ajungă în turul al doilea. Candidații cu cele mai mari șanse de victorie se găsesc, în majoritate, în PSD și PNL, iar aceștia vor ajunge și în turul al doilea de scrutin. Polarizarea vieții politice românești va continua și în situația alegerilor locale în două tururi. Ceea ce nu este benefic, deocamdată, pentru democrația din România.

Se vorbește, de săptămâna trecută, că guvernul analizează posibilitatea organizării alegerilor locale în două tururi și ar fi pregătit un act normativ în acest sens. Nu va fi nimic complicat, doar un surplus de cheltuieli bugetare. Însă, așa cum s-a spus deja, democrația costă, dar lipsa ei costă și mai mult.