NEWS ALERT

Azi s-au împlinit șase decenii de la reprimarea revoltei anticomuniste de la Vadu Roșca

Stefan Borcea
17:57, 4 decembrie 2017

Pe 4 decembrie 1957, Nicolae Ceauşescu, viitorul preşedinte al României comuniste, a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca, judeţul Vrancea, care se împotriveau colectivizării. El avea grad de general-locotenent de armată, fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate. Flancat de două tancuri, Ceauşescu a ordonat personal deschiderea focului de pe mitralierele aflate în camioanele care însoțeau tancurile.

Nouă ţărani au fost ucişi de gloanţe (Aurel Dimofte, Ionuţ Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu) şi alţi 48 au fost răniţi. Alţi 18 ţărani au înfundat ani grei de carceră în închisorile comuniste. Niţu Stan, zis „Ochiosul”, a fost unul dintre ei. Acolo l-a văzut pentru prima şi ultima dată față în față pe Nicolae Ceauşescu, care a fost chemat să conducă ancheta de după înăbuşirea revoltei.

Niţu Stan a fost căpetenia răsculaţilor din sat, iar în urmă cu mai mulţi ani spunea că îşi aduce aminte minut cu minut despre acel episod sângeros care l-a marcat pentru totdeauna. „Am fost primii care ne-am revoltat atunci pentru că nu am vrut să ne trecem la colectiv. Au adus mai întâi ghiogarii în sat, să ne convingă cică cu bâtele, dar văzând că nu e de glumă cu noi, au trimis armata să ne sperie”, îşi aminteşte Niţu Stan despre cum a început totul.

În dimineaţa zilei de 4 decembrie 1957, întreg satul Vadu Roşca a fost înconjurat de soldaţi, asaltul împotriva ţăranilor fiind dat în mijlocul satului. Acolo, oamenii s-au adunat chemaţi de sunetul asurzitor al clopotului de la biserică. S-a tras fără somaţie, teritoriul fiind transformat în câteva clipe într-o baltă de sânge. „Dumnezeu a vrut să scap. În dreapta mea a murit unul, în stânga, altul. A murit şi o femeie, Dana Radu. Atunci nu mai gândeam nici că mor, nici că trăiesc. Armata venea în salturi şi am scăpat strecurându-mă pe sub gard, ca un câine”, povesteşte Niţu Stan. În cele din urmă a fost prins şi adus pentru anchetă, împreună cu ceilalţi răsculaţi, la şcoala din comună.

Nicolae Ceauşescu a condus ancheta

Aici l-a văzut pentru prima şi ultima dată faţă în faţă pe Nicolae Ceauşescu, general la acea vreme, care a fost chemat să conducă ancheta de după înăbuşirea revoltei. „M-a întrebat cum mă cheamă şi a le-a zis subordonaţilor să-mi percheziţioneze casa. Ne-au dus la Galaţi pentru proces, unde am luat bătaie cum nu-ţi imaginezi. Era un locotenent, lovea numai la gât. După câteva zile se umflase gâtul cât capul, da’ n-am spus nimic criminalilor ăia”, mai preciza Niţu Stan.

Condamnat la muncă silnică

După o lună de la masacrul din decembrie 1957 şi după un simulacru de proces,  a fost condamnat la şase ani de închisoare, pentru „revoltă împotriva orânduirii sociale”, fiind încarcerat în celulele de la Galaţi şi Gherla, la muncă silnică. Acasă îl plângeau nevasta şi patru copii mici, rămaşi fără nimic. Avea să fie eliberat după doi ani şi cinci luni. Pământul îi fusese confiscat şi trecut la comun la colectiv. Şi-a păstrat însă demnitatea şi curajul şi nu a acceptat niciodată să muncească la CAP. Spune că nici după Revoluţia din decembrie 1989 nu şi-a recăpătat tot pământul moştenit de la părinţi, considerându-i pe cei care au condus ţara în ultimii 25 de ani ca fiind mai răi decât Ceauşescu. Azi, la Vadu Roşca, o troiţă ridicată după 1990 mai aminteşte de martirii care s-au jertfit pentru a nu deveni sclavi pe propriile pământuri.

 

Citeste si:

×