NEWS ALERT

FOTO Poveștile militarilor supraveghetori din mașinile de luptă

Editor Vrancea 24
17:54, 4 ianuarie 2018

Nu-i iadul pe pământ, dar nu-i nici liniştea de acasă! Este însă o experienţă unică în carieră având conştiinţa unei datorii bine făcute în slujba unui popor. Oricare ar fi el! Vorbim aici de militarii românii care pleacă în teatrele de operații, locuri deloc accesibile şi total necunoscute pentru civilii care le văd numai la televizor, sau citesc despre ele. Acomodarea unui militar aici în Afganistan nu este tocmai uşoară. Furtunile de nisip, aerul extrem de uscat şi diferenţele colosale de temperatură între zi şi noapte se resimt din plin.

M-am încăpățânat să scriu în fiecare săptămână de aici din Afganistan, m-am încăpățânat să le spun celor de acasă despre viața noastră a militarilor cu inima neinfricată, care reușesc de fiecare dată să dea dovada maturității profesionale și nu numai, să dea în cele din urmă dovada atitudinii de învingător. De fiecare dată am  încercat să văd dincolo de cotidianul zilelor și al misiunilor, care vorba cuiva, ,,ne ocupă tot timpul”. Fiecare militar din compunerea acestui batalion, are o poveste cu mai multe subcapitole de viață, odată este povestea lui și a doua oară este povestea celui din jurul său, ca o completrare sau mai bine zis ca o condiție sine qua non a conviețuirii într-un teatru de operații.

Vorbim aici și de unitatea echipei, a plutonului a companiei într–un cuvânt de realizarea uniunii generale…

M-am încăpățânat să scriu despre poveștile și trăirile  acestor feciorei ai Tudorei Vrâncioaia, chiar dacă unii provin din alte structuri militare aflate în țară. Am vrut și nu știu dacă am reușit  să vă aduc mai aprope  de emoțiile și trăirile lor, de gândurile care-i macină, aici, departe de cei dragi. Și asta  pentru simplul motiv că militarii în general sunt privilegiaţi în faţa riscului și a morții, respectându-şi jurământul faţă de țară. O mai face oare cineva?

Încercați un exercițiu de imagine și fi-ți alături de noi  cam de pe la orele 20.00 pâna la 23.00 în Campul Bradley, locul, unde vă spuneam cu ceva timp în urmă, sunt cazați militarii batalionului. Nu este colț de camp, camera, bancă, unde să nu-l vezi pe camaradul meu, indiferent de grad, cu telefonul în fața, cu caștile în urechi vorbind cu cei dragi. Pentru o clipă fiecare își apropie sufletul de ecranul telefonului încercând să îmbrățișeze ce a lăsat acasă. Răzbat vocile stridente ale copiilor, sfaturile în taina și grijulii ale părinților, neputințele rezolvării problemelor casnice…toate într-un amalgam de încurajare și cuvinte frumoase. Este o ferie online în fiecare seară și parcă totul este din altă poveste. Am rătăcit prin campul românesc și la un moment dat m-am apropiat de doi militari pe care îi observasem la plecarea în misiunile de patrulare pe locul top-cover-ului. Era caporalul Lungu Romeo din  Compania 2 Wild Dogs și fruntașul Crăciun Dragoș din Compania 1 Dragon Wolves. Nu eram pregătit să fac o înregistrare la acea oră, dar, ceva îmi spunea că nu ar fi rău să pornesc reportofonul.Le-am spus de intenția mea și am început să discutăm. La început mai de o misiune, mai de o situație din aria de responsabilitate, mai de un meniu la sala cu mese, dar simțeam că parcă nu despre asta vroiau să vorbească. Vroiau să spună depre misiunea lor în cadrul plutonului, despre ceea ce fac pe timpul misiunii. Deși la structuri diferite, îi apropie atât prietenia cât și similitudinea misiunii ce o aveau de executat. Dar să încep prin a vă spune ce este un top cover

Top-cover-ul este militarul care supraveghează din turela vehiculului de luptă. De acolo, din turela MRAP-ului, acesta intră primul în contact direct cu mediul operaţional, este primul care vede şi aude tot ceea ce se întâmplă în jurul său, fiind şi cel care îşi informează comandantul direct despre acţiunile care se desfăşoară în zona de proximitate a patrulei. Supranumit şi ochii şi urechile comandantului, el are un rol important în siguranţa desfăşurării misiunii de luptă din aria de operaţii. Această funcţie este încadrată cu militari rezistenţi la efortul psihic şi fizic, la condiţii grele de mediu, capabili să cunoască psihologia umană pentru a interpreta corect orice acţiune în teren. De calităţile acestor militari depinde, într-o mare măsură, succesul îndeplinirii fiecărei misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan.

Fruntaș Crăciun Dragoș, Compania 1 Dragon Wolves 

A fi top-cover înseamnă să ai o mare responsabilitate, pe care ţi-o asumi până la capăt, indiferent de condiţiile meteorologice, dacă este zi sau noapte.Noi suntem ochii şi urechile patrulei, primii care reacţionăm în cazul unui incident. Pentru aceasta, toate echipamentele trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare iar top-coverul trebuie să posede o serie de calităţi. Pe lângă atenţia distributivă excelentă, el trebuie să fie capabil să selecteze şi să aprecieze rapid ameninţările posibile din teren,să interpreteze corect orice mişcare suspectă pentru a o transmite rapid, în vederea desfăşurării acţiunii de întregul echipaj, în siguranţă, în conformitate cu procedurile standard de operare ale forţelor de coaliţie. Comunicarea rapidă şi corectă este punctul forte al echipei pentru buna desfăşurare a întregii misiuni.

 Este foarte important să transmit orice informaţie către comandantul de echipaj sau de patrulă. De asemenea, comunic permanent cu şoferul MRAP-ului atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, atunci când vizibilitatea este scăzută şi îngreunează deplasarea patrulei.Un flux de comunicare există şi între noi,top-coverii, mai ales când este o distanţă mai mare între vehiculele de luptă atât în deplasare, cât şi în staţionare. Menţinem comunicarea prin semne şi semnale bine stabilite, dar intuiţia noastră este importantă, deoarece anticipează mişcările fiecăruia şi conduce către o sincronizare a acţiunilor noastre.Gândind subiectiv, top-coverul este primul expus în contactul direct cu intemperiile. Acestea nu trebuie să diminueze în niciun fel capacitatea noastră de reacţie.

Caporal Lungu Romeo, Compania 2 Wild Dogs

Top-coverul este cel care dă undă verde membrilor de echipaj când se poate debarca sau îi atenţionează pe aceştia când trebuie să se îmbarce în cazul unui pericol iminent. Suntem cei care putem face diferenţa dintre o misiune de succes şi o misiune de prezenţă.O mare responsabilitate pentru o misiune reuşită ne aparţine şi nouă, deoarece trebuie să facem legătura cu mediul operaţional şi să transmitem către echipaj, în timpul cel mai scurt, conform conceptului celor 4D (distanţa, direcţia, denumirea şi descrierea) informaţii despre ţintele sau obiectivele observate. De asemenea, trebuie să înţelegem rapid şi să interpretăm corect orice acţiune sesizată de noi, şi aici mă refer la acţiunile populaţiei sau ale vehiculelor care se deplasează prin aria de operaţii. Un top-cover este primul care intră în contact cu acţiunile insurgenţilor, fie că sunt cu focuri de armament uşor de infanterie sau atacuri complexe. De reacţia lui imediată depinde soarta unui echipaj sau a unei întregi patrule.

Un exercițiu de alarmare, prin care ni se repeta modul de acțiune în anumite variante de atac și care s-a auzit la stația de amplificare a bazei, ne-a scos din starea de poveste. Preț de câteva minute toți ascultăm indicațiile deja cunoscute… A uitat să spună concluzia finala…STAY ALIVE

Ne-am desparțit fiecare gândindu-se la ale lui. Mâine dimineață urmau să plece în misiune în aria de responsabilitate. Unul în districtul Dand, altul în districtul Daman, dar fiecare cu aceiași misiune comună.

Cam atât din Afganistan. Ne pregătim pentru o săptămână plină de misiuni și câte vor mai fi… însă povestea inimilor neînfricate va continua.

TEXT: Lt. col. Toni Ene

Citeste si:

×