vineri, aprilie 19, 2024
AcasăSocietateRăzboiul de țesut, o tradiție tot mai puțin păstrată

Războiul de țesut, o tradiție tot mai puțin păstrată

Vrânceanul Cristi Merchea, editorul unei publicații în limba română din Italia – Emigrantul – continuă să aducă în atenția publicului tradiții, oameni, obiceiuri din satele aproape uitate ale județului nostru. În cel mai recent reportaj al său, Cristi Merchea scrie despre moașa Domnica lu’ Fătu, din comuna Soveja, o femeie care lucrează, încă, în fiecare zi, la războiul de țesut. Este un material nu numai despre această îndeletnicire tradițională, ci și despre viața de zi cu zi din satele din Munții Vrancei, despre obiceiuri, aspirații, bucurii simple, caracter și sentimente. ”O cămăruță mică unde, lângă o sobă de teracotă și un pat, lipit de fereastră, e „întins” un război de țesut. „Întins” pentru că montat n-o folosește nimeni ca expresie. Iar sovejenii au formulele și vorbele lor, aduse de departe, de la Rucăr și Dragoslavele, pe aceste meleaguri.  Pe perete un covor țesut tot în război, pe pat la fel, în dreapta un altul cu motive florale. Peste covorul din dreapta, o fotografie cu nepoțica, îmbrăcată cu ia pe care fiica moașei Domnica o purta la serbări, ne întâmpină plină de zâmbete. E mândria și bucuria ochilor săi. (…) o căsuță cochetă, călduroasă, unde focul să duduie, mămăliga să  fiarbă, pereții să fie îmbrăcați în covoare, pe jos țoale din coade iar „tabanul” din scândură de brad vopsită în verde sau alb, așa cum sunt mai toate casele sovejenilor. Războiul de țesut nu e mobilă sau doar o unealtă de muncă. El face parte din viața de zi cu zi a acestei femei. Așa cum odată, nu foarte demult, (acum vreo 30 de ani), fiecare familie de gospodari avea unul. Iarna femeile nu făceau altceva decât să „intre” în război, să mai iasă la lighioi, să facă o măligă și iar să intre acolo”, scrie Cristi Merchea în reportajul său.


ARTICOLE SIMILARE
spot_img
- Advertisment -

Cele mai citite

Războiul de țesut, o tradiție tot mai puțin păstrată

Vrânceanul Cristi Merchea, editorul unei publicații în limba română din Italia – Emigrantul – continuă să aducă în atenția publicului tradiții, oameni, obiceiuri din satele aproape uitate ale județului nostru. În cel mai recent reportaj al său, Cristi Merchea scrie despre moașa Domnica lu’ Fătu, din comuna Soveja, o femeie care lucrează, încă, în fiecare zi, la războiul de țesut. Este un material nu numai despre această îndeletnicire tradițională, ci și despre viața de zi cu zi din satele din Munții Vrancei, despre obiceiuri, aspirații, bucurii simple, caracter și sentimente. ”O cămăruță mică unde, lângă o sobă de teracotă și un pat, lipit de fereastră, e „întins” un război de țesut. „Întins” pentru că montat n-o folosește nimeni ca expresie. Iar sovejenii au formulele și vorbele lor, aduse de departe, de la Rucăr și Dragoslavele, pe aceste meleaguri.  Pe perete un covor țesut tot în război, pe pat la fel, în dreapta un altul cu motive florale. Peste covorul din dreapta, o fotografie cu nepoțica, îmbrăcată cu ia pe care fiica moașei Domnica o purta la serbări, ne întâmpină plină de zâmbete. E mândria și bucuria ochilor săi. (…) o căsuță cochetă, călduroasă, unde focul să duduie, mămăliga să  fiarbă, pereții să fie îmbrăcați în covoare, pe jos țoale din coade iar „tabanul” din scândură de brad vopsită în verde sau alb, așa cum sunt mai toate casele sovejenilor. Războiul de țesut nu e mobilă sau doar o unealtă de muncă. El face parte din viața de zi cu zi a acestei femei. Așa cum odată, nu foarte demult, (acum vreo 30 de ani), fiecare familie de gospodari avea unul. Iarna femeile nu făceau altceva decât să „intre” în război, să mai iasă la lighioi, să facă o măligă și iar să intre acolo”, scrie Cristi Merchea în reportajul său.

ARTICOLE SIMILARE
- Advertisment -

Cele mai citite

Abonare Vrancea24.ro OK Mai Tarziu