În calendarul creștin ortodox, pe 20 decembrie este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Acesta a suferit multe chinuri pentru că nu s-a lăsat întors de la credinţa în Hristos şi a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind duse în Antiohia şi venerate ca moaşte. În popor, 20 decembrie este ziua de ignat – ignatul porcilor. Este ziua în care se sacrifică porcii din gospodăria țărănească pentru bucatele de Crăciun și celelalte sărbători de iarnă. Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi în perioadele de trecere de la un an / anotimp la altul.
Potrivit tradiției, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Porcul trebuie tăiat pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuţile sacrificiului. În unele zone, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu agheasmă sau cu apa neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate. În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, este un prilej de veselie şi joacă pentru copii.
Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului. După ce se pârlește, se pune un preș/ o pătură pe porc, iar copiii se suie pe el. După pârlire, șoriciul este spălat bine, curățat și frecat cu sare. Apoi animalul este tranșat și dus în bucătărie, unde gospodinele îl împart pentru toate preparatele: cârnați, caltaboș, piftie, șuncă, tobă și tradițională pomană a porcului, unde sunt invitați toți cei care au ajutat la tăiatul animalului. Tăiatul porcului poate fi și un prilej de petrecere, mai ales în zilele noastre. Sunt invitați prieteni și lăutari, iar pomana porcului se transformă într-o petrecere în toată regula.
