Pe 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Sunt cinstiți în aceeași zi pentru că au murit pe 29 iunie, anul 67 d.ch. Sfântul Petru a primit moartea prin răstignire, cu capul în jos, iar Sfântul Pavel prin tăierea capului, deoarece era cetățean roman și nu trebuia omorât asemeni sclavilor. Sunt prăznuiți împreună și pentru că au mărturisit în comun dumnezeirea lui Hristos. Petru și Pavel au fost întemnițați o vreme în aceeași celulă, într-o închisoare din Roma, unde și-au convertit temnicerii și s-au rugat până când în mijlocul celulei a apărut un izvor care se poate vedea și în prezent. O altă virtute comună a celor doi Sfinți Apostoli este dragostea jertfelnică față de Hristos și față de Biserică: L-au iubit pe Hristos până la moarte. S-au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru adevărul ei, îndurând o mulțime de suferințe, persecuții, închisoare, foamete, primejdii de multe feluri.
Petru s-a numit la început Simon. Hristos i-a schimbat numele in Chefa – Petru, care înseamnă „piatră” și arată tăria, statornicia și neclintirea. Iar Sfântul Apostol Pavel s-a numit Saul. Pavel înseamnă „mic” și arată părerea de sine lipsită de îngâmfare, defăimarea de sine și smerenia. Împreună, Petru și Pavel ne învaţă că trebuie să fim tari în credinţă și în vieţuirea creştină, dar totodată smeriţi şi defăimători de sine, şi ne arată că nu trebuie să fim tari fără să fim smeriţi, ci, dimpotrivă, cu cât este cineva mai smerit, cu atât este mai tare şi mai neclintit în credinţa şi în vieţuirea creştină.
Din cauza faptului că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate și din cauza faptului că cei ajunși în penitenciare sunt persoane care au greșit față de Dumnezeu, precum au greșit și ei: Petru S-a lepădat de Hristos iar Pavel i-a prigonit pe creștini.
