Creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc astăzi Schimbarea la Față. Această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o. Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu 3 dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob şi Ioan, a urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta ascultaţi- L”. De asemenea, faţa lui Iisus a strălucit ca soarele, iar veşmintele lui s-au făcut albe ca lumina, după cum spune evanghelistul Matei. Iisus le-a poruncit celor trei să nu dezvăluie nimănui nimic din cele văzute şi auzite, până după învierea Sa din morţi. Motivul acestei dezvăluri a fost acela de a înţelege lumina credinţei şi de a deschide ochii pentru a vedea doar partea frumoasă a lucrurilor şi a ne umple de bunătate. Sărbătoarea semnifică şi schimbarea noastră în bine. Ea datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena zidește o biserică pe Muntele Tabor. Această sărbătoare începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea.
În popor, se mai numește Pobrejenia sau Obrejenia și semnifică despărțirea de vară, hotarul dintre vară și toamnă (frunzele încep a se îngălbeni, apele se răcesc, păsările migratoare încep să-și pregătească plecarea).
Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul. Tot din 6 august nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire. În această zi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri vindecătoare. Dacă vremea este însorită şi plăcută, țăranii spun că vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă. În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujbă. De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate.
