Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează la Galați, în data de 29 octombrie, în parteneriat cu Universitatea Dunărea de Jos din Galați, conferința ,,Revoltele țărănești împotriva colectivizării” – Regiunea Galați: Vadu Roșca, Suraia și Răstoaca (1957-1958). Conferința își propune să aducă în atenția publicului Revolta de la Vadu Roșca, care rămâne în istorie una din cele mai îndârjite împotriviri ale țărănimii la colectivizare, alături de revoltele din celelalte trei sate învecinate Răstoaca, Suraia și Cudalbi.
Evenimentul va avea loc la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din Strada Domnească, nr. 111, începând cu ora 10:00. În cadrul conferinței vor susține prezentări istorici, personalități din mediul academic și martori ai revoltelor, printre care amintim: – Octavian Bjoza, Președinte Asociația Foștilor Deținuți Politici din România – Țăranii pe care i-am cunoscut în lagărele de muncă silnică – Marius Oprea (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) : Faza finală a colectivizării (1959-1962). O perspectivă generală – Octavian Roske (Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului): ,,Am executat ordinul partidului”: Metode represive în campania de colectivizare din România – Nicoleta Șerban (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc): Ei versus noi: autorități și țărani în procesul de colectivizare (1957) la Suraia, Vadu Roșca și Răstoaca – Dorin Dobrincu (Institutul de Istorie A.D. Xenopol, Iași): Răscoalele țărănești din România în timpul colectivizării agriculturii: etape, zone, particularități – Alexandru Aioanei (Institutul de Istorie A.D. Xenopol, Iași): O iarnă de foc. Revolte țăranești în sudul Moldovei, 1956-1957 – Camelia Sandu (Prof. Istorie, Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”, Suraia): Suferințele colectivizării la Suraia – Dan Salaga (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității): Cudalbi, ianuarie 1958. Între istorie orală și arhivele Securității – Aurel Crăciun (martor revolte, Vadu-Roșca) – Marin Apostu (martor revolte, Suraia)
Colectivizarea a însemnat pentru satul românesc o lovitură dură, care a afectat iremediabil toate palierele vieții rurale, de la relațiile în cadrul comunității și a familiei, la viziunea asupra sistemului de proprietate, scopul final al regimului fiind de a crea omul nou comunist, fără tradiție și fără memorie, total dependent de regim. Pe parcursul celor 13 ani de desfășurare a procesului de colectivizare forțată (1949-1962), s-au înregistrat peste 190 de revolte țărănești pe întreg teritoriul României care au dus la confiscarea averilor, pedepse cu închisoare până la 25 de ani muncă silnică, execuții și deportări ale familiilor celor direct implicați în revolte. Țăranii care au avut fermitatea și curajul de a se opune regimului comunist rămân în istorie ca luptători demni de cinstire. (comunicat IICCMER)
