La scurt timp, părăsește cariera de profesor pentru a îmbrățișa viața monahală. Primul pas pe care îl face este de a se boteza. Apoi pornește într-un pelerinaj, care îl duce în marile centre de trăire ascetică din Egipt, Palestina, Siria și Mesopotamia, pentru a-i cunoaște pe marii trăitori asceți ai vremii. În cele din urmă, se stabilește ca sihastru pe malul râului Iris de lângă Neocezareea (358). Nu după mult timp, în jurul său se adună o mulțime de ucenici, punându-se astfel temeliile primei comunități cenobitice. În 358 este vizitat de Grigorie de Nazianz, cu care legase o trainică prietenie, în timpul studiilor la Atena, și împreună redactează Filocalia, o colecție de texte din scrierile lui Origen. Totodată, Vasile concepe setul de Reguli monahale (Regulile mari și mici), care vor avea un mare impact asupra organizării și dezvoltării monahismului cenobitic în Biserica Răsăriteană. În același timp, înființează o serie de mănăstiri care vor urma regulile întocmite de el. Eusebiu, episcop de Cezareea, sesizând aptitudinile deosebite ale lui Vasile, îl convinge să primească harul preoției. Este hirotonit în 364. Vasile se dedică trup și suflet noilor sale îndatoriri, fiind un bun sfătuitor, remarcabil exeget al Sfintelor Scripturi, stâlp al credinței și sprijinitor al Bisericii. După moartea lui Eusebiu în 370, este numit succesor al acestuia în scaunul episcopal de Cezareea, mitropolit de Capadocia și exarh al diecezei politice a Pontului. Conștient de importanța misiunii sale, Vasile s-a ostenit să fie la înălțimea răspunderilor care îi reveneau.
La Mulți Ani! Sfântul Vasile cel Mare, primul sfânt din an
Prima zi din an înseamnă și prima mare sărbătoare creștină: Sfântul Vasile cel Mare (330-379). Este unul dintre cei trei Părinți capadocieni și singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit „cel Mare„, datorită darurilor speciale cu care a fost înzestrat: mare personalitate eclesiastică, organizator, excelent exponent și apărător al învățăturii creștine ortodoxe, părinte al monahismului răsăritean, reformator al liturghiei. S-a născut în anul 330, în Capadocia, într-o familie vestită pentru noblețea, bogăția materială și spirituală și credința ei cu totul deosebită. Temelia educației sale este pusă de tatăl său, Vasile, profesor de retorică la Neocezareea în Pont, fiu al Sf. Măcrina cea Bătrână și elev al Sf. Grigorie Făcătorul de Minuni. Doi dintre frații săi au ajuns episcopi, alături de el: Grigorie de Nyssa și Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sf. Măcrina cea Tânără, a ajuns un model de viață ascetică. După ce a studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol și Atena, însușindu-și și aprofundând tot ceea ce era mai bun din cultura păgână, revine în țară în 356 și devine profesor de retorică.
Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvântul, luminând creștinătatea și apărând dogma Sfintei Treimi. Și-a atras mânia împăratului Valens și a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apărarea acestei dogme de căpetenie a creștinătății. Sfântul Vasile a îndreptat și unele lipsuri ale monahismului din timpul său, chemându-i pe monahi să se nevoiască nu numai în folosul mântuirii personale, ci și în folosul aproapelui. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă Biserică, azile și spitale, în ajutorul celor săraci și neputincioși, îndemnând pe cei înstăriți să folosească avuțiile lor, ajutând pe cei nevoiași și lipsiți.
S-a mutat către Domnul la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, plâns de credincioși și de necredincioși, care-l iubeau și-l cinsteau pentru bunătatea și înțelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop în Cezareea Capadociei i-au fost de ajuns pentru ca el să intre în istorie cu numele de Sfântul Vasile cel Mare. Numele Vasile, foarte răspândit în toată lumea creștină, provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legătură cu basileos, „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. La noi, astăzi, e curentă forma Vasile, cu prescurtarea populară Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se întâlnesc astăzi destul de rar, fiindu-le preferat mai grațiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica și Sica/Sică.
ARTICOLE SIMILARE
- Advertisment -