La Vecernia din prima zi de Paști, numită în popor și a doua Înviere, Părintele Patriarh Daniel a vorbit despre însușirile Trupului înviat al Mântuitorului, despre stigmatele păstrate pe Trupul Său după Înviere și despre legătura dintre Cruce și Înviere în ortodoxie. Părintele Patriarh a explicat de ce Mântuitorul înviat trece prin ușile încuiate pentru a ajunge la ucenici. „El este înviat din morți, dar nu mai revine la viața pământească obișnuită, care este adesea limitată de determinismele naturii, de spațiul care-l limitează pe om, de timpul care-l limitează și de materia opacă, care i se opune atunci când ușile sunt încuiate. Iisus Hristos cel înviat din morți a intrat într-o altă viață.”
Ucenicii se frământau cu privire la viitor, la libertatea și situația lor, dar Hristos vine la ei cu salutul: „Pace vouă!” Aceasta ne arată că „pacea lui Hristos este esențială pentru viața Bisericii”, a subliniat Părintele Patriarh. „Mântuitorul înviat din morți este total liber”, a continuat acesta. „El nu este un spirit, un duh, o nălucă, o fantomă care li se arată ucenicilor. Și, pentru a-i asigura că El, cel înviat, este identic cu cel răstignit, le arată mâinile și coasta Sa”.
Aceste semne sunt florile iubirii Sale milostive
Trupul Său înviat, care păstrează în veșnicie semnele cuielor și semnul străpungerii cu lancea, ne dezvăluie taina suferinței și legătura profundă dintre Cruce și Înviere. „El, Care l-a vindecat pe orbul din naștere, Care a vindecat o mulțime de oameni, putea să vindece semnele cuielor”, a afirmat Părintele Patriarh. „De ce păstrează în Trupul Său înviat și preaslăvit semnele rănilor pe care le-a suferit? Pentru a ne arăta că în Hristos taina crucii nu se desparte de taina învierii, că cel înviat este cel răstignit, iar cel răstignit și îngropat, sau înmormântat, a devenit cel înviat.”
Aceste stigmate „sunt florile iubirii Sale milostive, care, din răni dureroase, s-au transformat în peceți pentru eternitate, peceți ale iubirii Sale pentru mântuirea lumii”. Astfel, Mântuitorul, „prin semnele pătimirii Sale, nu neagă, nu exclude și nu șterge experiența suferinței, ci doar o transfigurează. Trupul Său cel înviat și preaslăvit interiorizează Taina Crucii, iar Taina Crucii exprimă slava iubirii lui Hristos, slava iubirii Sale milostive, prin Înviere.”
Taina Crucii și Taina Învierii sunt una în cealaltă
„Această precizare a Evangheliei de astăzi, că le-a arătat semnul cuielor și semnul din coasta Sa, unde a fost străpuns, ne arată taina legăturii dintre Cruce și Înviere. Ele nu sunt una lângă cealaltă. Taina Crucii și Taina Învierii sunt una în cealaltă”, a explicat Patriarhul. „De aceea, Biserica a înțeles că iubirea lui Hristos, arătată prin Cruce, rămâne veșnică și această iubire smerită, răstignită, dar biruitoare prin Înviere, această iubire ne-o dăruiește El în Sfânta Euharistie și prin rugăciune”, a adăugat el.
Despre sensul suferinței ca experiență ce conduce la creșterea duhovnicească, Părintele Patriarh a spus: „Cineva spunea că orice suferință este temporară. După o vreme, trece. Dar faptul de a fi suferit nu trece niciodată. Devine bagajul spiritual al persoanei care a trecut prin suferință și a transfigurat-o. A acceptat-o și Dumnezeu i-a binecuvântat-o și a transformat-o în maturitate spirituală. În recunoștință față de Dumnezeu și în experiență a creșterii duhovnicești”.
Patriarhul s-a rugat „să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în aceste zile ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să simțim că Hristos Domnul, cu iubirea Sa milostivă și smerită, vine la noi, chiar și atunci când ușile caselor sunt încuiate”. „Chiar și atunci când noi suntem cuprinși de teamă, de spaimă, de incertitudine, de nesiguranță, El vine să ne aducă pacea Sa. Să ne dăruiască Lumina Sa – adică sensul vieții, aceasta este Lumina lui Hristos –, ca să ne transforme în apostoli ai Lui, mărturisitori ai Lui, trimiși ai Lui, ca să vorbim lumii despre iubirea lui Hristos”, a încheiat Părintele Patriarh Daniel. (basilica.ro)
