Cu o zi înainte ca inima să înceteze să-i mai bată, tânărul Ionuț Anghel a făcut o ultimă postare pe Facebook, legată de situația lui. Ionuț Anghel a lăudat reacția rapidă a autorităților în cazul medicului erou de la Piatra Neamț și, în același timp, a revenit cu întrebarea care îl măcina de câțiva ani: de ce nu poate statul român să facă ceva și pentru oamenii ca el? Răspunsul nu va mai veni niciodată.
”Ce țară …
Trăim într-o țară în care dacă o singură persoană are o boală ce are nevoie de tratament sau transplant (în cazul meu), în afara țării, nu reușește mare lucru… Se lovește de tot ce ține SISTEM MEDICAL ROMÂNESC și de toate prostiile birocratice (care în afară se rezolvă imediat, la noi durează cu săptămânile) și de oamenii din sistem care fug de responsabilitate. Eu mă lupt pentru fiecare zi și noapte de noapte în speranța că va exista și un „mâine” și am afirmat asta în mai multe rânduri, însă „cei de sus” au dat din cap în sens afirmativ că am nevoie de ajutor și cam atât … nimic concret!
Când văd ce-mi spun cei care s-au tratat în afară, că acolo se poartă cu tine ca și cum ai fi de-al lor… Doar când auzi ,,ca și cu un OM” … de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune prețul pe Viață, te ajută, nu te lasă să ajungi în ultima fază ca să-ți mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit să se întâmple iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamț, ca să se vadă că nu se mișcă mare lucru? Am observat cât de operativi au fost în cazul medicului erou care a fost mutat în Belgia. Jos pălăria. Deci se poate ca să fim și operativi în timp util … Se poate dacă se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, în cazul meu, de tratamente sau transplant în afară, de ce nu se reușește nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi și să punem accent pe VIAȚĂ?
E nevoie să „dispărem” ca să punem capăt problemei și să nu mai stresăm pe nimeni? Încet încet, o să rămânem și fără bani de medicamente și terapii și atunci … Dumnezeu cu mila …
Sper ca cei cu putere de decizie să realizeze că noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar dacă nimeni nu înțelege asta …
De ce e nevoie de astfel de tragedii ca să se tragă mereu câte un semnal de alarmă în acest Sistem? De câte semnale de alarmă e nevoie? Deja începem să le numărăm la două mâini.”, a scris Ionuț Anghel pe Facebook duminică, 15 noiembrie.
Ionuț Anghel era din Mărășești, avea 33 de ani și aștepta de 3 ani un transplant de plămâni. El era nevoit să respire cu ajutorul unui tub de oxigen, deoarece plămânii lui mai funcționau la o capacitate de doar 15%. De mai bine de un an fusese inclus pe lista națională de transplant.
