„Unirea românilor într-un singur stat unitar național s-a împlinit după secole de suferințe, multe jertfe spirituale și materiale, jertfe de vieți omenești”, a subliniat Patriarhul Daniel la slujba de Te Deum oficiată marți în Catedrala Patriarhală. Patriarhul a subliniat că Marea Unire nu a fost o întâmplare, nici un simplu eveniment cauzat de sfârșitul Primului Război Mondial. „În primul rând, această unire s-a realizat pentru că a fost pregătită spiritual și jertfelnic. Iar conjunctura numită sfârșitul Războiului Întâi Mondial a fost doar unul dintre factorii care au contribuit la această realizare”. În cadrul slujbei oficiate de Ziua Națională, Patriarhul a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru unitatea românilor și i-a pomenit pe făuritorii Marii Uniri. La eveniment au participat mai mulți credincioși în port popular. A fost prezent și Victor Opaschi, Secretar de stat pentru Culte.
O lucrare model de coresponsabilitate
În cuvântul de la finalul Te Deum-ului, Părintele Patriarh a subliniat că unirea a fost „o lucrare model de coresponsabilitate între oamenii conducători politici și oamenii care conduc spiritual poporul român”. Preafericirea Sa a enumerat dovezi ale faptului că „Biserica a contribuit foarte mult la cultivarea, păstrarea și promovarea conștiinței unității de limbă, de credință și de cultură românească”. Patriarhul a amintit de mulțimea tipăriturilor – cărți de slujbă și de învățătură creștină în limba română – care „fie că au fost tipărite în Moldova, fie în Țara Românească, ajungeau și în Transilvania pentru a ajuta acolo pe frații ortodocși români care se aflau sub stăpânire străină să cultive și ei unitatea de credință și de simțire românească”. Apoi, hramurile mănăstirilor care au contribuit la cultivarea conștiinței că „românii sunt aceiași chiar dacă se află sub stăpâniri diferite”. Un rol important au avut și predicile ierarhilor și preoților cărturari precum Mitropoliții Varlaam și Dosoftei, dar și inițiativele domnitorilor credincioși. Spre exemplu, Părintele Patriarh a amintit că Ștefan cel Mare a construit biserici în Transilvania pe proprietăți personale și că Mihai Viteazul a înfăptuit prima unire fiind consiliat și de preoți, pentru că „în Transilvania, Biserica era singura structură românească pe care putea el să conteze în acea vreme”.
Biserica și-a adus contribuția și în războaie.
În Războiul de Independență, „Biserica a oferit ajutoare materiale și preoți care au ajutat pe soldați să lupte și au fost alături de ei în zile grele ca duhovnici, sfătuitori”. Apoi, în Primul Război Mondial, au fost prezenți pe front 250 de preoți numiți „confesori militari”. Dintre aceștia, 20 de preoți au fost executați în Muntenia și tot același număr în Dobrogea, a amintit Patriarhul României. Preafericirea Sa a amintit și de călugării și călugărițele care au îngrijit soldații răniți și bolnavii în timpul epidemiei de tifos, dar și de ajutoarele oferite de Biserică pentru orfanii și văduvele de război. „Niciodată în istoria noastră n-am primit nimic cadou. Tot ce s-a obținut, s-a obținut prin jertfă”, a subliniat Patriarhul.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că preoților care au murit pe front li se adaugă cei persecutați de autoritățile austro-ungare în Transilvania: „150 au fost aruncați în închisoare și peste 200 deportați în partea de Vest a Ungariei – județul sau districtul Sopron”. „Avem peste tot jertfe din partea slujitorilor Bisericii și foarte multă activitate spirituală, pastorală și patriotică desfășurată de oamenii Bisericii pentru că ei simțeau că unitatea românească înseamnă libertate, eliberare, dar și demnitate”.
O lucrare a dreptății divine
„Este foarte important să ne aducem aminte în această zi că toți acești mari români, atât din Basarabia, din Bucovina, cât și din Transilvania, din Banat și din alte zone ale țării care doreau unitatea au fost convinși de această lucrare ca fiind nu doar o lucrare politică, ci o lucrare a dreptății divine, a ajutorului dat de Dumnezeu unui popor credincios, smerit și umilit”, a spus Preafericirea Sa amintind cuvintele scrise pe Arcul de Triumf: „După secole de suferințe creștinește îndurate și lupte grele pentru păstrarea ființei naționale…”.
„Cu alte cuvinte, în poporul român niciodată Crucea nu a fost despărțită de Înviere și Învierea de Cruce. Pentru că atunci când Crucea e purtată cu credință puternică în Hristos cel Răstignit și Înviat, ea conține tainic în interiorul ei puterea Învierii”. „Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem totdeauna această credință puternică în Hristos cel Răstignit și Înviat și să prețuim pe cei care s-au jertfit pentru realizarea unității noastre naționale, care, din nefericire, nu a fost păstrată în plinătatea ei”, s-a rugat Părintele Patriarh menționând că în 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei și o parte din Dobrogea au fost dezlipite de patria mamă. PF Daniel a subliniat că un omagiu tuturor celor care au suferit pentru îndeplinirea idealului Marii Uniri a fost adus în Anul Centenar, cu o zi înainte de sfințirea Catedralei Naționale, atunci când în piciorul Sfintei Mese a fost așezată lista cu peste 300.000 de nume ale ostașilor români căzuți în lupte.
Pandemia ne cheamă la smerenie și speranță
La final, Patriarhul i-a felicitat pe medici:
„În această zi națională, felicităm pe toți medicii și mulțumim tuturor celor care fie în spitale, fie la casele bolnavilor au grijă de ei. Nu numai medicii din spitale, ci și medicii de familie care îngrijesc pe bolnavii afectați de această pandemie. De asemenea, ne rugăm pentru odihna sufletelor celor din personalul medical și pacienților care au decedat în lupta lor cu acest nou coronavirus. În fiecare zi Biserica se roagă, la sfârșitul slujbelor sale pentru cei care sunt bolnavi, dar și pentru cei care au grijă de ei, pentru a nu dispera, pentru a întări în credință cu speranța că vom reveni la o stare în care să nu mai avem fețele acoperite cu măști și nici să păstrăm distanță între noi, ci să ne manifestăm în mod firesc”, a încheiat Patriarhul Daniel. (basilica.ro)
