Negocierile pentru formarea unei majorități parlamentare și, implicit, pentru formarea Guvernului după alegerile din 6 decembrie merg anevoios (chiar bat pasul pe loc). Motivul îl reprezintă împărțirea funcțiilor importante în stat, precum și în Executiv. Practic, nodul gordian al acestor negocieri se găsește în ”perimetrul” funcțiilor de prim-ministru și de președinte al Camerei Deputaților. Dacă nu va mai fi prim-ministru, șeful PNL Ludovic Orban vizează postul de președinte al Camerei Deputaților. Aceeași funcție o vrea și co-președintele USR-PLUS Dan Barna (chiar dacă a propus, ieri, public, o altă variantă, tot pentru USR cere șefia Camerei Deputaților). Chestii personale, de orgolii, jocuri, interese și, mai ales, de viitor politic pentru unii lideri (Orban și Barna). Dar să trecem în revistă, fără alte comentarii, cum s-au împărțit aceste funcții în cazul în care la putere a ajuns o coaliție de partide:
– după alegerile parlamentare din 1996, Guvern format din CDR-USD (PD): premier Victor Ciorbea (CDR – PNȚCD), președinte Camera Deputaților Ion Diaconescu (PNȚCD), președinte Senat Petre Roman (PD);
– după alegerile parlamentare din 2004, Guvern Alianța DA PNL-PD: premier Călin Popescu Tăriceanu (PNL), președinte Camera Deputaților Bogdan Olteanu (PNL), din 2006, după ce a fost revocat Adrian Năstase, președinte Senat Nicolae Văcăroiu (PSD), pentru că Alianța DA nu avea majoritate;
– după alegerile parlamentare din 2008, Guvern format din PDL-PSD: premier Emil Boc (PDL), președinte Camera Deputaților Roberta Anastase (PDL), președinte Senat Mircea Geoană (PSD);
– după alegerile parlamentare din 2012, Guvern USL (PSD-PNL): premier Victor Ponta (PSD), președinte Camera Deputaților Valeriu Zgonea (PSD), președinte Senat Crin Antonescu (PNL).
