Ne-au venit la uşi din nou
Trecând prin mari nămeţi,
Eroii noştri din alt tablou
Amintiţi doar de poeţi.
Chemaţi-i în casă, e frig
Să îi poftim la masă,
Ei ne-au apărat aprig
Sânge au pe-a lor cămaşă.
Să ne cunoaştem povestind
Chipurile lor ni se arată,
Văd o tânără murind
Un glonţ i-a intrat în faţă.
Un prunc mort ţine la sân
Întinsă pe strada rece,
Împuşcaţi de-un acarian
Tinere cadavre şi ferece.
Morţii sunt desfiguraţi
Sacrificaţi şi abandonaţi,
Pe cer apar înaripaţi
De Ochiul divin neuitaţi.
Dar ei sunt tineri şi frumoşi
În Paradisul neuitat,
Ne apără ai noştri strămoşi
De demonul întunecat.
Cei vii sunt urâţi şi proşti
În nepăsarea ucigaşă,
Pe fața hâdă poartă măşti
În uitarea lor nevoiaşă.
Se bucură ca nişte câini
De un crăciun însângerat,
De neamul nostru sunt haini
De parcă nici nu s-a întâmplat.
Nu mai avem deloc nămeţi,
Natura ne este ucisă
Copacii ne sunt furaţi
Ţara a fost distrusă.
Pământul ţării s-a vândut
De-un neam înstrăinat,
E mai rău ca la-nceput
Străinii iar ne-au vânat.
Amintiţi doar de poeţi
Eroii noştri din alt tablou,
Trecând prin mari nămeţi
Ne-au venit la uşi din nou.
Autor: Cristian Bodnărescu
