În urma cu mai bine de o lună, mai exact pe 27 martie a.c., plutonierul Știru Andrei avea să trăiască, după cum el însuși spune, ”cea mai frumoasă intervenție”.
”Era în jurul prânzului când, un apel primit în dispecerat de la un coleg aflat în timpul liber, anunța că o tânără a căzut într-un canal pe str. Mărăști din Panciu și este nevoie de ajutorul nostru ca să fie extrasă. Din informațiile primite am aflat că persoana era conștientă, iar canalul avea adâncimea de aproximativ 5 m și era umplut cu apă circa jumătate de metru. Am plecat acolo două echipaje, o autospecială de intervenție și o ambulanță SMURD. Eram oarecum relaxat dat fiind că, locul respectiv era în apropiere și urma să ajungem repede. Așa s-a și întâmplat, am ajuns în câteva minute. Pe drum stabilisem deja cu colegii că, eu voi fi cel care va coborî după victimă și deja mă echipasem corespunzător. Când am sosit la fața locului, m-a surprins îngrijorarea de pe fața lui Cătălin, colegul care ne anunțase de caz. Parcă și acum îl aud: ”Haideți băieți, mișcați-vă iute că și-a pierdut cunoștința! Doar atât a apucat să-mi spună când am găsit-o, că a alunecat și stă aici de ceva vreme!”Din acel moment totul a mers ceas. Când trebuie să salvezi o viață, orice secundă este importantă. Ei bine, noi am valorificat fiecare secundă! Am pus scara de fereastră, care s-a potrivit la fix, și am coborât. Jos m-a izbit un miros urât, de dejecții. Era ușor de înțeles de ce fata și-a pierdut cunoștința. Am acționat rapid! Nu a mai fost nevoie să le zic colegilor să-mi coboare brâul și cordițele, ne-am înțeles din priviri. După ce am asigurat fata, le-am făcut semn colegilor că o pot extrage, iar eu am sprijinit-o cu mâinile, ca totul să fie bine. Imediat au preluat-o colegii de la SMURD, care au început să-i aplice manevre de resuscitare și să-i administreze oxigen. Aveam emoții, pentru mine era important să trăiască, faptul că am scos-o nu mă bucura. Abia ce ieșisem din canal, și mă curățam de reziduuri când i-am auzit pe băieți că strigă: ”Gata, și-a revenit!”. Am simțit atunci o explozie de fericire, parcă simțeam că plutesc. Nu am mai trăit până acum satisfacția salvării unei vieți, este prima intervenție de acest fel, în cei 9 ani de activitate. Ulterior, tânăra a fost transportată, conștientă și cooperantă, la Camera de Gardă a Spitalului Orășenesc Panciu.” Așa își amintește plutonierul Știru Andrei misiunea care l-a desemnat ”Pompierul lunii martie 2021”.
Subofițerul s-a alăturat familiei pompierilor vrânceni în urmă cu un an, în urma mutării în interes de serviciu de la Secția de Pompieri Tecuci. S-a făcut repede remarcat prin conștiinciozitate, tact, perseverență, interes profesional, ținută morală demnă și comportament echilibrat. A îmbrățișat profesia de pompier în urmă cu 11 ani. Cel care l-a influențat să aleagă această meserie a fost plutonierul major Măican Marius, fost coleg de liceu și actualul său comandant de echipaj. Marius era elev la școala de pompieri, și ori de câte ori se întâlneau, acesta îi povestea cu entuziasm ce făcea acolo. Pe timpul acela, Andrei era student la Facultatea de Matematică Informatică de la Galați. Simțindu-se atras de meseria de pompier, a început să se pregătească pentru admiterea la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă ”Pavel Zăgănescu” Boldești. A renunțat la facultate pentru a-și urma visul. A fost admis, iar astăzi poartă cu mândrie haina militară. Cu toate că este singurul militar de carieră din familie, speră ca băiețelul său, Iustin, în vârstă de 7 ani, să-i calce pe urme. Viitorul sună promițător, pentru că de fiecare dată când îi povestește ce a făcut la serviciu, băiețelul este impresionat și îi zice că el vrea să ajungă ca tati, dar nu doar atât, el vrea să fie ”șeful pompierilor”!
”Eu mă bucur și îl încurajez, pentru că știu că va avea o meserie frumoasă. Orice meserie îți oferă un salariu, dar nu trăiești atât de intens ca aici și nu ai atâta satisfacție. Nu trebuie să participi la incendii mari ca să ai satisfacția că ai înlăturat pericolul. De fapt, eu mă bucur când intervenim din pripă și salvăm cât mai mult. La un incendiu mare, omul nu prea are timp să conștientizeze pentru ceea ce faci pentru el. În momentele alea el își vede munca ruinată, nu realizează că i-ai salvat jumătate de casă sau că ai împiedicat flăcările să se propage la vecinătăți și ai salvat locuințele din apropiere. Fiecare se gândește la ce a pierdut. În ciuda acestor împrejurări, noi ne facem meseria cum știm mai bine.” Totodată, subofițerul spune că, ”intervențiile urâte îți schimbă modul de viață. Sunt lecții și pentru noi. Ne fac mai precauți și ne ajută să anticipăm pericolul. Este obligatoriu să deprinzi abilitățile necesare, pentru a putea îndeplini atribuțiile rapid și eficient. Aici nu e ca în alte meserii să știi ce urmează, să îți poți doza efortul în funcție de ce va urma. Uzura fizică și psihică este accelerată, deoarece totul e dominat de imprevizibil. Dai maximul din tine la orice intervenție, iar mie îmi place să mă implic, să fiu util.”
Rezultatele obținute confirmă profesionalismul plutonierului Știru Andrei, care, l-a înmânarea diplomei ne-a mărturisit că simte, că trăiește apogeul satisfacției profesionale. ”Sunt foarte fericit de ceea ce mi se întâmplă, iar distincția și aprecierile primite mă motivează extraordinar. Mulțumesc echipei, colegului și prietenului meu Marius Măican, și domnului comandant că au încredere în mine. În viitor, îmi doresc să retrăiesc bucuria salvării cât mai multor vieți.”
Îți dorim succes în realizarea a tot ceea ce ți-ai propus atât în cariera militară, cât și pe plan personal.”Curaj și devotament”, plutonier Știru Andrei! (Compartimentul Informare şi Relaţii Publice al I.S.U. Vrancea)
