Noi, organizatorii de evenimente, producătorii de spectacole, companiile de scenotehnica , tehnicienii, artiștii și toate organizațiile culturale din România, ai cui suntem? Către care din instituțiile Statului ar trebui să ne orientăm pentru suport și pentru cooperare? Care este organismul care ar trebui să aibă în vederea și grija și buna desfășurare a industriei culturale și de spectacole din România? Pentru că noi, de mai bine de un an, întrebăm și încercăm să găsim un partener de dialog peste tot și nu ne descurcăm nici cum.
La debutul pandemiei, am fost primii restricționați, dar am înțeles de ce. Nimeni nu s-a opus, ba chiar mulți dintre operatorii culturali au încercat să facă ce le-a stat în putere ca să ajute: de la donații, campanii de conștientizare, intervenții logistice, sau activități pentru oamenii care trebuiau să stea închiși în case. Ne-am așteptat cuminți și înțelegători rândul la masa discuțiilor cu autoritățile publice, înțelegând de fiecare dată care sunt cele mai presante probleme. Însă lună după lună, problemele sectorului cultural au fost amânate, evitate sau ignorate, până când s-a împlinit deja mai bine de un an de la primele discuții.
Apoi, odată cu venirea verii, am fost păcăliți cu o redeschidere a evenimentelor, în realitate un miraj care a părut ca o relaxare în ochii publicului larg, dar pentru noi, oamenii care chiar trăim din aceste proiecte, e o corvoadă. Am fost aduși în punctul de a transforma ceea ce era o pasiune și o ambiție, anume proiectele noastre culturale, într-o nevoie disperată de a câștiga ceva, pentru a spera la supraviețuire. Nu, în acest moment, situația în cultură nu este nici pe departe bună. Așadar, vă întrebăm cine ar trebui să se preocupe și de noi?
Domnule Ministru Bogdan Gheorghiu, toată lumea înțelege că Ministerul pe care-l reprezentați nu are resurse proprii să ne ajute. Dar ce nu putem înțelege este de ce nu vă luptați pentru noi? Nici măcar nu contează rezultatul. Am vrea măcar să știm că cineva ne apără. Am vrea să vă auzim vorbind public despre sectorul cultural privat. Am vrea să vedem că faceți un efort, că trimiteți scrisori și în numele nostru către alte Ministere pentru fonduri, că vă luptați pentru a clarifica regulamentele de organizare a acțiunilor culturale. Am vrea să vedem, și dacă rezultatul nu e favorabil, că liderul Ministerului Culturii, care ar trebui să apere întreg sectorul cultural, vorbește și despre noi.
Domnule Prim Ministru Florin Cîțu, dumneavoastră aveți experiență în guvernare, economie și finanțe. În baza acestei experiențe, vă întrebăm: cât credeți că putem supraviețui într-o țară care niciodată nu a prioritizat cultura și care acum o nedreptățește cel mai tare?
Zilele trecute, Domnul Vicepremier Dan Barna a declarat într-o emisiune televizată că pentru a stimula campania de vaccinare, ar trebui restricționat și mai tare accesul la evenimente. Domnule Dan Barna, cât credeți că sectorul cultural mai poate încasa lovituri după lovituri? Cât de rezistenți credeți că suntem: primii închiși, niciun ajutor de stat acordat, cei mai reglementați, într-o industrie în care nici înainte nu se supraviețuia ușor. De ce nu ați propus reglementarea și altor activități sau spații publice, sau locuri de adunare? Cât mai continuăm șarada asta în care evenimentele și activitățile culturale sunt considerate cel mai periculos factor de răspândire a virusului și în egală măsură cel mai potent stimulent al campaniei de vaccinare? Uitați-vă la rezultate. De asemenea, atâta timp cât există numeroase industrii și sectoare care lucrează cu publicul și care au funcționat nereglementate în toată această perioadă, măsurile restrictive aplicate evenimentelor nu fac nimic altceva decât să îngroape sectorul. Spre exemplu, evenimentele au un caracter punctual. Spațiile comerciale funcționează zilnic fără aproape nicio restricție. Un spațiu comercial de succes are pe zi mai mulți vizitatori decât majoritatea evenimentelor din România. Nu există o logică în modul în care sunt aplicate restricțiile.
În perioada scurtă de redeschidere a sectorului de evenimente culturale, au apărut multe proiecte, organizate sau puternic finanțate de instituții publice, cu acces gratuit. Asta în contextul în care operatorii culturali privați au devenit practic obligați să pună bilete, fiindcă altfel nu se descurcă cu bugetul de organizare. Practic, Statul nu doar că nu a ajutat sectorul cultural privat, dar îi și face concurență acum.
Nedreptatea pe care o trăim de atâta timp ne-a stors de toate puterile. Efectele măsurilor discriminatorii și a ignoranței cu care sectorul cultural este tratat de mai bine de un an se resimt tot mai tare și tot mai mulți operatori culturali sunt afectați ireversibil. Ne-am întors la nivelul cultural la care eram în 2010. Dispar tot mai mulți operatori. Pe lângă toate acestea, puține evenimente au succes în această perioadă. Publicul are reticență în a cumpăra bilete, timpul și posibilitățile de organizare sunt limitate.
Nu mai putem aștepta. Vă solicităm de urgență acordarea finanțării pentru schema de stat aprobată în luna Ianuarie, încetarea discriminării cu scopul folosirii evenimentelor și activităților culturale ca pretext de vaccinare prin acordarea de norme care nu au nici o justificare medicală și întocmirea unui plan de sprijinire a operatorilor culturali prin care să-și revină după tot regresul trăit. În cazul în care nici acum nu primim vreun răspuns și semn de cooperare din partea autorităților Statului, ne vedem nevoiți să încercăm să ne obținem dreptate prin căi legale și alte acțiuni, pe care, din dorința de colaborare, nu le-am făcut până acum.
Cu deosebită considerație: AROC – Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale / PaCTE – Patronatul Companiilor de Tehnică în Evenimente / AST – Asociația Serviciilor de Ticketing / MUZE – Asociația pentru Teatru, Film, Muzică și Dans / ALIS – Asociația Lucrătorilor în Industria Spectacolelor
