Nu ne miră dezvăluirea legată de tinerețea lui Florin Cîțu (nici subiectul și nici momentul ales). Era așteptată, chiar pregătită în anumite cercuri. Poate că e prea devreme, poate că ”trebuia” mai târziu. Sau reprezintă doar un episod din seria atacurilor interne din PNL. Că Florin Cîțu a condus băut, fumat sau tras pe nas în America, pe când nu-l știa nimeni în România și nu avea nicio poziție publică, este un ”antrenament” în războiul fratricid din PNL. În perspectiva congresului național din 25 septembrie, dezvăluirea asta nu are efect decât în cazul electoratului dur taliban-tradiționalist din PNL, care îl susține, oricum, pe Ludovic Orban. Însă e un prim avertisment din seria care va urma, așa cum știu peneliștii informați (nu marea masă de membri și simpatizanți PNL).
Ce ar fi ca, întâmplător, să apară informații despre petrecerile/ evenimentele/ întâlnirile la care a participat Ludovic Orban de-a lungul timpului, despre cum s-a comportat, despre faptul că s-ar fi urcat la volan deși nu ar fi trebuit și altele asemenea… Sau să povestească unii și alții, cu detalii, cum l-ar fi dus/ văzut/ ajutat etc pe Orban, în anumite situații. Unde mai pui că, în situațiile respective, Ludovic Orban ar fi fost persoană publică, nu un ilustru necunoscut.
Așa cum anticipam, luptele interne din PNL sunt din ce în ce mai dure. Vârfurile de lance din cele două tabere își aruncă vorbe grele în mai toate aparițiile publice. Falia creată între taberele Orban / Cîțu se adâncește pe zi ce trece și este greu de crezut că se va putea repara ceva. Congresul PNL din 25 septembrie nu va fi despre #festivaluldemocratiei sau #echipacastigatoare. Congresul va consfinți, cel mai probabil, ruptura din principalul partid de guvernământ, cu posibile consecințe politice atât pentru PNL cât și pentru actul guvernării: demisii/ execuții interne după congres, ruperea partidului, moțiune de cenzură votată chiar de parlamentari PNL / forțarea debarcării lui Orban de la șefia Camerei Deputaților, arătarea „pisicii” (adică niște dosare de prin sertare), pierderea guvernării, migrarea unor parlamentari și aleși locali (neoficial în acest caz) etc.
În acest război fratricid nu e vorba despre cine are dreptate, despre cât de bun/ rău este unul sau altul, despre câte (n-)au făcut unii sau alții. Liberalii se îndreaptă spre o măcelărire reciprocă, fără să se mai gândească cineva la viitor (măcar viitorul apropiat al PNL). ”După noi potopul” și ”mor cu tine de gât” par a fi două dintre devizele principale după care se ghidează liderii PNL în această perioadă. Între timp, pesediștii se pot bucura în continuare de o vacanță liniștită, fără griji, că peneliștii (se) lucrează în beneficiul lor. Și nu numai pesediștii vor fi în avantaj.
