Aproape că e de neînțeles cum s-au stricat atât de mult relațiile între niște politicieni din partidele aflate la guvernare încât s-a ajuns la o criză politică majoră. Dispute, tensiuni, certuri sunt inevitabile într-o coaliție de partide, dar de la aceste lucruri normale și până la o rupere totală a legăturilor și la o luptă continuă, până la ultima „suflare”, e o diferență fundamentală. Unii și-au luat jucăriile și-au plecat, alții le-au trântit ușa în nas. Exact ca niște copii alintați și cu toane se comportă liderii PNL și cei ai USR-PLUS. Nici nu mai are rost să le asculți declarațiile belicoase, unele contradictorii, altele cu mari lacune de logică, demagogiile și lozincile sforăitoare, pe care nu le mai cred nici membrii simpli ai acestor partide.
Și, totuși, ce forță ascunsă i-a împins pe alde Cîțu, Bode, Gorghiu, Bogdan, Barna, Cioloș, Ion, Drulă & comp să-și dea la cap unii altora așa de tare, zi de zi, fără întrerupere și fără semne de armistițiu? Cel mai probabil, răspunsul (dacă nu complet, cel puțin partea principală) se află la președintele Klaus Iohannis. Dincolo de afirmațiile lui Ludovic Orban și ale unor susținători ai fostului președinte PNL, la Klaus Iohannis se pot identifica resorturile crizei politice actuale. Și, în consecință, tot de la Klaus Iohannis ar trebui să vină și soluția de rezolvare a crizei.
Președintele are la dispoziție, încă, pârghii importante care pot da o anumită direcție în politica românească. Fără a ajunge la modelul Băsescu (nici nu are cum), Klaus Iohannis încearcă să joace un rol principal pe scena politică. Dacă citim ce au scris unii jurnaliști și comentatori politici de la nivel național, poate că prea mulți epoleți îl înconjoară și îl susțin pe Klaus Iohannis, în acest timp (și nu fără interes). De aceea, se presupune, ar exista și o strategie de rezolvare a crizei politice, pe care o aplică președintele. Altă explicație cât de cât logică nu se întrezărește. Cel puțin nu se vede ceva plauzibil de aici, de la Focșani. Jocul politic în care a intrat Klaus Iohannis e complicat, dur și pe nisipuri mișcătoare. Poate să îi iasă strategia președintelui, dar, totodată, i se poate întoarce în față ca un bumerang. Cu tot cu epoleți.
Dar dacă Iohannis nu are nicio strategie clară și nu se bazează pe ceva solid? Dacă a intrat într-un joc politic dur și periculos, fără să aibă armele necesare la dispoziție? Atunci jocul lui Iohannis va tinde spre o joacă de copii, o boacănă cu urmări deloc copilărești.
