Partidele parlamentare continuă să-și joace propria carte, indiferent de situație. Fiecare a avut un scop politic la votarea moțiunii de cenzură prin care a fost demis Guvernul Cîțu, fiecare își urmărește propriu interes politico-electoral și în perioada post-moțiune. Toți își fac calcule, dar nimeni nu ține cont de agenda cetățeanului, de ceea ce trebuie făcut pentru a urni ”căruța”, pentru a găsi soluții viabile de a compensa, într-un fel, creșterea tarifelor la energie, gaze și combustibili, de a rezolva problemele de ordin social, situația gravă din spitale și din unitățile școlare și multe altele. Ca să parafrazez un clasic în viață, toți plimbă cuvântul ”responsabilitate” în gură și din gură în gură, dar atât. Responsabilitatea nu se dovedește și în acțiunile politicienilor.
Se observă foarte bine că fiecare o ține pe a lui și în ceea ce privește demersurile pentru formarea unui nou guvern. În mod normal, partidele ar trebui să se arate cu adevărat interesate să găsească soluții de compromis pentru formarea unui guvern, cu susținere parlamentară. Însă vedem că partidele parlamentare nici măcar declarativ nu se mai obosesc să mimeze preocuparea pentru interesul național, pentru interesul cetățeanului. Partidele urmăresc doar să ciupească ceva profit electoral și să le dea la cap competitorilor (unii adversari, unii foști aliați ș.a.m.d.). Dacian Cioloș și USR se găsesc, acum, în postura de ”încasatori” universali. Președintele Klaus Iohannis le-a aruncat provocarea și trebuie să-și ducă crucea până la capăt. Nu știu dacă Cioloș, Barna&comp chiar au crezut că pot reface majoritatea parlamentară și coaliția guvernamentală cu ei în rol principal. După cum se vede, cel puțin până la acest moment, pare imposibilă constituirea unui guvern PNL-USR-UDMR cu Dacian Cioloș prim-ministru. În ciuda refuzurilor foștilor parteneri de guvernare, Cioloș trebuie să-și îndeplinească misiunea și să vină în fața Parlamentului cu un guvern și cu un program de guvernare. Că nu va găsi nicio portiță de colaborare cu PNL, UDMR sau PSD, că va fi respins în Parlament, viitorul Cabinet Cioloș va apărea în fața cetățenilor ca o structură guvernamentală care vrea să facă treabă: cu obiective, măsuri, propuneri, idei, unele poate chiar populiste, dar asta-i politica. Dacă vor juca inteligent, preconizatul vot negativ din Parlament nu va fi un eșec pentru Cioloș&USR. Ei ar putea reveni pe o tendință crescătoare în sondajele de opinie. Dacă va primi vot pozitiv (guvern monocolor sau în coaliție cu PNL și UDMR), atunci Dacian Cioloș va fi pe cai mari (și USR, desigur).
PSD este cel mai liniștit. Deocamdată se află în creștere, orice ar face el (ca entitate politică) și (aproape) orice ar face adversarii politici. Pesediștii vor avea de pierdut doar în cazul în care PNL, USR și UDMR ajung la un numitor comun, reiau parteneriatul și chiar se ocupă de guvernare. Dar asta e doar o situație ipotetică. Așa că pentru interesul electoral al PSD (și ei știu să profite foarte bine din astfel de situații), sunt favorabile atât un guvern minoritar USR cât și un guvern interimar Cîțu. Sau, de ce nu, un viitor guvern minoritar PNL-UDMR. Liderii PSD doar mai bagă bățul prin gard și flutură ”amenințarea” cu alegerile anticipate. Pe care le-ar câștiga (așa dau sondajele), dar nu cu un scor care să le asigure o guvernare monocoloră (și nici măcar cu UDMR n-ar trece de 50% în Parlament). Alegerile anticipate organizate la primăvară, cum susțin liderii PSD, reprezintă mai mult un mesaj pentru electorat decât o opțiune categorică pentru Ciolacu&comp. Au spus-o de câteva ori chiar ei: partidele de centru dreapta trebuie să se erodeze total, astfel încât noi (adică PSD) să câștigăm categoric toate alegerile din 2024, ca să conducem singuri.
PNL și Klaus Iohannis sunt în derivă. Lui Iohannis nu prea i-a ieșit planul (dacă ar fi avut, totuși, vreo strategie clară) și acum se merge pe bâjbâite. Dacă reiau coaliția de guvernare sub bagheta lui Cioloș, atunci nu mai sunt ei vioara întâi. Dacă refuză colaborarea, atunci vor fi arătați cu degetul că vor prelungirea crizei în această perioadă extrem de dificilă. Dacă merg tot cu varianta Florin Cîțu prim-ministru vor fi, în continuare, atacați din toate părțile, inclusiv dinspre Orban și susținătorii lui. Un guvern interimar Cîțu, prelungit a la longue, are avantaje și dezavantaje pentru peneliști. Poate unele avantaje materiale, dar clar dezavantaje electorale. Mai ales că tensiunea internă este, în continuare, foarte mare, cu sabia ruperii partidului deasupra capului. PNL și Iohannis vor aștepta mișcările celorlalți competitori politici pentru a se agăța de vreo oportunitate, pentru că, acum, nu mai dețin ei prim-planul.
Cât despre AUR, această formațiune își va vedea de drumul său, de mesajele și acțiunile care l-au consacrat. Deocamdată, ei sunt pe plus și vor mai crește electoral o perioadă. Clamatele alegeri anticipate de la primăvară le-ar putea aduce voturi mai multe decât în 2020, dar vor fi izolați de tot eșichierul politic. Apoi, în mod natural, dacă nu se vor transforma, „avântul” AUR se va dilua.
