Astăzi 8 februarie, se împlinesc 90 de ani de la nașterea unui mare vrâncean, actorul Emanoil Petruț. A văzut lumina zilei la Mărășești, unde a crescut și copilărit până la 7 ani, când părinții au luat decizia de se muta la Focșani, într-un loc cu mai multe oportunități. Urmează cursurile școlii primare din Focșani, apoi se înscrie la Liceul „Unirea” din oraș, iar în paralel, începe să joace pe scena Ateneului Popular, demonstrând ce talent colosal zăcea în interiorul său. Astfel, încă din adolescență, Mimi – cum îl alintau părinții – își manifesta tendința de a transforma totul în spectacol în jurul său. La serbări devenise vestit în rolul marelui recitator. Asculta piese la radio și memora roluri întregi, iar la 12 ani era deja pe scena Teatrului „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani, cu trupa de amatori.
Destinul său a fost marcat de marele George Vraca care l-a sfătuit să se facă actor. În 1948, merge la Facultatea de Teatru din Iași, iar în anul următor ajunge la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Este și anul debutului pe scenă bucureșteană la Studioul Actorului de Film „Constantin Nottara” și apariția pe platourile de filmare. Încă de dinainte de absolvire, primește câteva roluri în filmele epocii, dar marea lui lovitură și cel mai important film românesc de până la acea vreme îl reprezintă lungmetrajul „Tudor”. Pe Emanoil Petruț îl mai putem admira în „Amintiri din copilărie”, unde are rolul tatălui lui Nică a Petrei, în „Răzbunarea haiducilor”, dar și în „Ștefan cel Mare”, „Vlad Țepeș”, „Burebista”, și multe altele. Actorul Emanoil Petruț s-a făcut remarcat prin timbrul inconfundabil al vocii sale, care exprima foarte mult dramatism. A avut peste o sută de roluri în piese de teatru și 50 în cele mai mari filme românești. În memoria cinefililor rămâne însă rolul lui Tudor Vladimirescu, film realizat în 1962, primul mare film istoric din cinematografia românească.
Puţini ştiu că Emanoil Petruţ a fost şi un strălucit poet. Multe din poezii le scria în cabina sa înainte de a intra pe scenă, să-şi susţină rolul. Mare parte din poeziile sale, pe care nu a mai apucat să le publice într-un volum, erau dedicaţii pentru soţia sa Catinca Ralea, fiica marelui filosof şi estetician Mihai Ralea, care a fost traducătoare, regizor de film şi apreciat reporter de emisiuni radio-tv. Cu toate acestea, versurile au fost adunate cu grijă, emoție și respect de un alt vrâncean binecunoscut, scriitorul Alexandru Deșliu, în albumul memorial, intitulat Emanoil Petruț, apărut în 2003 la Editura Pallas din Focșani. În volumul biografic sunt relatate multe întâmplări de către unicul frate al actorului, George Petruț, tatăl lui Tudor Emanoil Petruț, actorul admirat de generația anilor ’80 în filmul Liceenii.
Cu toate că avea o carieră în plină ascensiune, singurătatea l-a răpus pe Emanoil Petruț după moartea soției sale, stare ce s-a simțit și în poeziile sale: „Mă simt atât de singur, că-mi vuie a pustiu pereții și-n acest strâmt hotar mă las lumii în dar”, mărturisea cu tristețe, actorul, care avea să plece la doi ani după Catinca Ralea, în anul 1983, răpus poate de dorul ei, dar și de o boală cumplită care a avansat fulgerător. Amândoi își dorm somnul de veci în Cimitirul Bellu din București. În urma lui Emanoil Petruț au rămas filmele, rudele, prietenii, cei care l-au ştiut, l-au iubit şi îl amintesc de câte ori au ocazia. În amintirea marelui actor, Casa de Cultură din Mărășești, oraşul natal, îi poartă numele. (sursa: Alexandru Deșliu, Emanoil Petru, 2003, Editura Pallas din Focșani)
