Încep prin a vă spune că aceasta e o declarație de dragoste. Față de o echipă de fete pline de pasiune pentru volei. Sper că la sfârșitul articolului veți intra și voi, cei care citiți, în familia iubitorilor de volei. Și nu doar de Valentine`s Day…
Le știu pe cele mai multe dintre ele de la primele antrenamente, cu mingea la perete. Niște găgălici încruntate de oboseala repetării exercițiilor, cu chipurile luminate însă de speranța că asta le va face să joace volei. Unele nu știau nici să alerge bine sau să sară la bancă, iar mingea era mereu o provocare. Pe bancă, plini de mândrie la fiecare mic progres al fetelor, părinții. Lângă ele, antrenorii.
Voleiul nu e un sport ușor. Pentru fiecare ridicare de minge, fiecare atac, fiecare preluare și fiecare blocaj sunt zeci de ore de antrenamente și un șir lung de renunțări. Iar fetele au pe lângă antrenamente și școală și nu vor deloc să dea rabat nici aici.
Anii au trecut, fetele au crescut și au devenit tot mai pricepute în jocul de strategie, rezistență fizică și și inteligentă care e voleiului. Echipa care astăzi este la CSS Focșani junioare, joacă și la CSM Focșani senioare, ceea ce face totul și mai dificil.
Au între 13 și 18 ani și aproape tot timpul lor e dedicat voleiului. Alături de ele, la meciurile de la CSM vine si Delia, cu mai multă experiență de joc. Câte poți face din iubire de volei?
Poți să faci câte 6 antrenamente grele pe săptămână, după cele 6 ore petrecute la școală.
Poți să mînânci un sandviș în mașină în drumul de la școală la antrenament, care durează 15 minute.
Poți să nu ieși nu prietenii în oraș, pentru că nu ai timp.
Poți să joci un meci la Pitesti azi și unul la Brașov mâine.
Poți să îți iei de învățat la tine în cantonament, pentru că ești în clasa a VIII-a sau a XII-a și ai examene finale.
Poți să vii tocmai de la Iași în fiecare săptămână pentru a te antrena cu echipa.
Poți să îți măsori fiecare secundă din zi pentru a avea timp și de școală și de volei.
Poți să îți sacrifici Crăciunul, vacanțele, pentru a fi la antrenamente.
Poți să joci accidentată, pentru că echipa are nevoie de tine.
Poți să joci sîmbătă și duminică și să ai test luni.
Poți să amâni pentru altădată orice altceva.
Da, așa arată dragostea de volei a fetelor de la volei. Adică Alessia – căpitanul, Alexa – libero, Alexia – centru, Andra – coordonator de joc, Cătălina – centru, Claudia – centru, Delia – universal, Flavia – coordonator de joc, Ilinca – secund, Ioana – secund, Keiko – universal, Miruna – libero, Riana – universal, Valeria – centru. Alături de ele, antrenorii, Cătălin Știrbu, Marian Apostu și Cosmin Popa, cu răbdare, echilibru, pasiune. Și acolo, în tribune, părinții aceia care le-au dus la volei când erau niște fetițe care abia știau să alerge și acum le privesc cum joacă, le încurajează când plâng la înfrângeri sau de ciudă că nu le-au ieșit bine pasele, se îngrijorează, aplaudă și strigă din tribune la fiecare în parte… Și poate credeti că nu mai e loc în poveste. Dar aflați că avem și sponsori care sunt cei mai mari fani, manageri de echipă care se zbat să rezolve fiecare problemă și multi oameni care sustin echipa după puteri și pricepere. Da, avem rezultate frumoase, victorii multe. Dar dincolo de asta avem niște fete care au crescut frumos nu doar ca sportive, dar și ca oameni. Și vă invităm alături de noi la fiecare meci la care se strigă Hai Focșani! Din iubire de volei. (text și foto: Gabriela Obodariu)
