„Avem de toate”

Așa ne spunea fostul ministru al Sănătății, Nicu Bănicioiu, acum 7 ani, în timp ce tinerii din #Colectiv mureau sau agonizau, familiile lor așteptau, cu sufletul la gură, vești de la autorități. Toată lumea știa că nu putem gestiona, ca stat, ca autoritate, o asemenea tragedie, dar nimeni nu spunea. Spitalele occidentale anunțau, unul după altul, că pot primi arșii noștri la tratament profesionist, noi aveam de toate. În timpul ăsta, arșii și morții erau duși pe paleți de lemn, pentru că nu au existat, inițial, tărgi. În România premierului analfabet cu broșă Chanel – Viorica Dăncilă, politicienii continuau să aloce milioane de euro pentru biserici și alte milioane de euro baronilor, pentru investiții inutile. Multe spitale sunt jalnice, dar avem de toate.
Ce ne-am mai revoltat când am vizionat, țara întreagă, filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, o capodoperă care, de fapt, ne spunea ce știam de 30 de ani. Că în spitale se moare cu zile. Și? Ce-am făcut? A doua zi am dat șpăgi la doctori, la asistente, la infirmiere. Ne-am revoltat la #Colectiv, am ieșit în stradă, ne-am luat pulane pe spinare pentru că am vrut o țară ca afară și spitale, nu catedrale și? Ce-am făcut? Piedone, condamnat în primă instanță, iese primar. Ionel Arsene, șeful CJ Neamț, cel care manevrează numirile în spital, sub oblăduirea căruia cad podurile peste oameni, a ieșit șef de CJ, Spitalul din Focșani e condus, în continuare, de un condamnat definitiv pentru furt. Între timp, mor și părinții tinerilor morți la #Colectiv, mor cu amărăciunea că instanțele din România nu au pedepsit cum trebuia făptașii și părtașii tragediei de acum 7 ani. Uitarea și ignoranța noastră, ca popor, ucid. Că ciordeala și corupția ucideau demult. Sună cinic, dar suntem părtași prin tăcere. .