Partidul Social Democrat se încurcă în propria putere. De neimaginat pentru un mare partid, în general, și pentru un partid care exercită puterea la maximum atunci când o are în mână, în mod particular. Cu un procent electoral neverosimil obținut pe 11 decembrie, era de așteptat ca PSD să defileze fără probleme la guvernare, cel puțin doi ani. Unde mai pui că și opoziția îi ajută pe pesediști să guverneze liniștiți, ținând cont de frământările și degringolada din PNL și USR (ar mai fi și PMP-ul lui Băsescu, subțire, totuși). Însă, când toată floarea pesedistă din teritoriu se pregătea să guverneze conform planului dinainte stabilit, liderii de la București aruncă nucleara: vor să scape de o mare parte din problemele din justiție, cât mai rapid, și să-și ușureze operațiunile de manevrare a banilor publici. Iar modul în care au făcut-o … ce să mai, de necrezut pentru un partid cu asemenea experiență.
Liderii PSD și-au dat cu stângu-n dreptul atât de rapid și de tare încât i-au bulversat pe pesediștii de la talpa țării. Toți se pregăteau să-și împartă sferele de influență, contractele, posturile și funcțiile publice. Au așteptat prea mult să ajungă la putere aproape singuri iar nevoile specifice PSD (dar nu numai) trebuie satisfăcute. Dar, în timp de marea masă a pesediștilor își făcea planuri de acțiune, liderii le-au dat una în cap de nu mai știu ce să facă. Acum, ei trebuie să-și apere puterea/ guvernarea proaspăt câștigată și muuuuullllt dorită. În loc să guverneze, la nivel mai mic sau mai mare, pesediștii își bat capul, acum, să reziste în fața asaltului opiniei publice. Au intrat într-un fel de blocaj și nu par să găsească drumul de ieșire. Au fost stăpâni pe situație, au preluat frâiele, au încercat să se mențină pe poziție dar, în scurt timp, au început să se clatine. Totul, în doar două luni. Ce să facă pesedistul de rând, fidel, activist, încrezător? El tocmai se așezase în fotoliul puterii. Credea că pentru 4 ani. De ce să coboare, acum, așa de repede, de pe piedestal și să se arunce, din nou, în lupta politică? De ce începe să li se năruie speranțele?
Pentru că Liviu Dragnea și alți câțiva lideri și clienți PSD trebuie să scape de brațul lung al legii. Pentru că Dragnea și ai lui trebuie să scape de problemele în justiție cât mai repede posibil. Cum să mai fie anchetați de procurori și chiar să fie condamnați de judecători, ei, care au pus mâna pe putere? Vrem egalitate, dar nu pentru căței! S-au declarat obosiți și sătui de această luptă anticorupție, cu toate erorile de parcurs, inevitabile în orice sistem judiciar din lume, dar mai ales în cel românesc. Nu ai puterea deplină dacă nu controlezi justiția – este dictonul după care se ghidează corifeii puterii lui Dragnea&comp. Pentru câteva zeci de oameni importanți din/pentru PSD s-a început asaltul brutal asupra justiției. Dragnea și ai lui au dat o lovitură teribilă chiar propriului partid. Se încearcă manevre de repliere și de repoziționare. Se aruncă zi de zi pe piață textele cu majorările de salarii, pensii, indemnizații, cu scutiri, tăieri, micșorări de taxe, ca picătura chinezească. Se folosesc toate mijloacele și posibilitățile de a contracara deficitul de imagine și încredere pe care tot ei l-au generat.
În această frământare au apărut și breșele. Deocamdată, mici și puține. Dar niciodată nu au fost revoluții la revedere în partidul moșit de Iliescu. Jocurile de culise, întâlnirile semi-secrete de noaptea (tot noaptea, asta e!), combinațiile neașteptate au dus la decapitări și la ascensiuni, deopotrivă. A pățit-o însuși Ion Iliescu, în 2005, când a fost bulversat în noaptea dinaintea congresului, de Mitrea, Geoană, grupul de la Cluj. A urmat celebra noapte a ”cuțitelor lungi” de la Hotelul Confort, în 2006, cu decapitarea lui ”El Însuși” – Adrian Năstase. Mircea Geoană a fost considerat responsabil de pierderea alegerilor prezidențiale în fața lui Băsescu și a fost înlocuit, în 2010, cu Victor Ponta. Înainte de ziua congresului s-au fluturat niște filmulețe cu Cristian Diaconescu, principalul contracandidat al lui Ponta, cu o jurnalistă, iar acesta s-a retras din cursă. Geoană a mai fost considerat vinovat și de eșecul lui Ponta de la alegerile prezidențiale din 2014 și a fost, ulterior, exclus din partid. Apoi și Ponta a fost dat jos de ”prietenul” Liviu Dragnea. Valeriu Zgonea, o ”speranță” surprinzătoare, la un moment dat, a PSD, a fost îndepărtat rapid când s-a considerat că nu urmează strict linia partidului. Acum, cunoscător al acestor tipuri de manevre de culise, Dragnea le-a cerut liderilor săi fideli să-i transmită susținerea de jos în sus, concomitent cu înfierarea ”defecților” Mihai Chirica, Cătălin Ivan sau chiar Sorin Moisă. Nici premierul Grindeanu nu se simte chiar confortabil. Cică ar cam înclina peste 50% spre o anumită independență, detașare de liderul suprem. Și, de aceea, i s-a arătat, deja, pisica și a fost trimis la colț. Vrânceanul Oprișan joacă pe sârmă, nemulțumit de atitudinea și deciziile lui Dragnea, care l-a exclus din orice combinație de putere. Toți greii PSD din anii `90 au dispărut. Doar Marian Oprișan a rămas din vechea gardă, de peste 20 de ani, la butoanele unei organizații județene. Ceilalți baroni locali, chiar dacă mai în vârstă decât Oprișan, nu au mai mult de 15-16 ani de putere absolută în județele lor, cu încrengăturile de rigoare. Dragnea știe cel mai bine jocurile, pe care le practică de atâta timp. Este aproape imposibil de a fi schimbat, pentru o perioadă destul de lungă. Un singur lucru îl neliniștește (și chiar îl împinge la unele greșeli, de, nimeni nu-i perfect!): justiția.
