– Greva angajaților din sistemul de învățământ a intrat în a treia săptămână. Părțile ”beligerante” se acuză reciproc: sindicatele versus guvernanți. Fiecare parte are versiunea proprie, adevărul propriu. Din negocierile derulate până acum nu a reieșit că cele două părți își doresc cu adevărat să ajungă, cât mai repede, la un compromis. Ambele tabere găsesc tot felul de chichițe și explicații și arată cu degetul unii spre alții. Au fost 5 zile libere, dar nimeni nu s-a gândit că s-ar fi putut negocia în aceste zile. În liniște, cu statistici, calcule, estimări ș.a.m.d. Până cădeau lați, ca să parafrazez un fost prim-ministru, pentru a ajunge la o soluție. Nu, fiecare parte și-a respectat minivacanța, că asta era prioritatea.
– Dacă tot se dau niște bani cadrelor didactice, atunci ce s-au gândit alți sindicaliști? Să ceară și ei bani și să amenințe cu greva generală. Au prins momentul prielnic și apasă pedala. Toate slăbiciunile, greșelile, demagogiile, interesele și afacerile politicienilor din decembrie 1989 și până astăzi se revarsă, acum, în aceste crize sociale. Că vor fi politicieni/ partide care vor profita de pe urma acestor crize … asta e.
– S-a votat, în consens PSD-PNL, împrumutul bancar de 49 milioane lei pe care ar urma să-l contracteze Primăria Focșani. Ce ușurare! Atât de mult s-a negociat între Misăilă și PNL, încât a rămas cum a vrut Misăilă. Adevărul e că și primarul a fost înțelegător și a redus un milion de lei din acest credit, de la capitolul susținut de peneliști cu ardoare (proiectul de alimentare cu gaze naturale în Cartierul Mândrești). Cam așa au fost toate negocierile dintre Cristi Misăilă și PNL: s-a ajuns la un compromis, cu un singur pierzător – PNL.
– Nu demult, au apărut zvonuri că Dorinel Umbrărescu ar lua în calcul să-și vândă afacerile (cel puțin alea cu asfaltările). Dacă ar fi adevărat, atunci asta ar reprezenta, cu adevărat, marea ”realizare” a lui Sorin Grindeanu, mult-lăudatul ministru al Transporturilor. Grindeanu a o formă fără fond, un politician insipid, fără proiecte concrete duse la bun sfârșit (ale lui, nu preluate de la alții), dar de care se tem destui politicieni fără sânge în instalație, inclusiv Marcel Ciolacu.
– A trecut ceva timp de la scandalul de sclavie, în care victime au fost persoane cu dizabilități din centre sociale vrâncene. ”Mai multe persoane vulnerabile cu handicap psihic, internate în Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap, situate pe raza județului Vrancea, au fost recrutate prin inducere în eroare, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, și, ulterior, transportate în vederea exploatării prin muncă în cadrul unor pensiuni, gospodării și ferme din județul Maramureș. Persoanelor vătămate le-au fost reținute documentele de identitate, acțiune de natură a asigura exploatarea acestora pe o perioadă cât mai lungă. Persoanele vătămate nu au fost plătite sau au fost plătite mult sub nivelul muncii prestate, au fost adăpostite în condiții necorespunzătoare și exploatate prin recurgerea la amenințări și exercitarea de acte de violență fizică, acte care au terminat o puternică stare de temere în rândul acestora.”, spunea DIICOT pe 10 mai a.c. Nu am auzit nimic de anchete interne, luări de poziție ferme, măsuri pentru a nu se mai întâmpla astfel de orori. De la vârful Consiliului Județean, măcar, era de așteptat … era de așteptat. Nu rezolvăm problemele din sistem dintr-o dată, dar să vedem că există acest interes. Munca și dăruirea majorității oamenilor din sistemul de protecție socială sunt umbrite de astfel de cazuri. Din păcate, problemele din sistem (nu neapărat din Vrancea, ci din întreaga țară) s-au perpetuat an de an, fără a se lua măsuri concrete.
