– Vorbe, vorbe, vorbe … asta ne oferă Ciolacu, Ciucă, Iohannis & comp. Guvernanții vorbesc de tot felul de măsuri prin care să crească veniturile la buget, să scadă risipa de bani publici și poporul să o ducă mai bine. Când sunt întrebați de măsuri concrete – cum, care, cât – o dau pe filozofie și demagogie. Sau se enervează că nu-s lăsați să lucreze în liniște pentru bunăstarea poporului. Bomboana pe colivă a fost excursia premierului Ciolacu la Bruxelles: a vorbit cu toți șefii importanți din UE și ne-a transmis tot vorbe. Se pare că ăia nu prea au pus botu` la poveștile de Dâmbovița.
– Revin cu ce am mai spus: mai ținem Ministerul Familiei – inutil, mâncător de bani? / ce facem cu tot felul de autorități/ agenții/ comitete/ societăți/ direcții etc din administrația centrală și locală, care se ocupă cu mai nimic, dar înghit mulți bani de la buget și direct de la oameni? / sinecuriștii de partid și personali (că sunt unii care țin strict de anumiți politicieni, afaceriști, securiști vechi și noi) sunt bine, nu-i deranjează nimeni, nu-i așa? / evaziunea de miliarde de euro din carburanți, legume-fructe, flori? / traficul de droguri, cu legături subterane la multe vârfuri ale aparatului de stat?
– Guvernanții se înfoaie și vorbesc de reforme, lupta cu evaziunea, echitate socială, ba le mai dau și lacrimile când își aduc aminte de copii și bunici. E nevoie de bani, de mulți bani, într-adevăr. O sursă de a face rost de bani rapid și de a acoperi o parte din deficitul bugetar (creat tot de politicieni) este recuperarea datoriilor pe care companiile de stat și private le au la bugetul statului. Sunt multe astfel de firme, mari contribuabili, care au acumulat datorii enorme la buget, cu acordul și interesul politicienilor, desigur. Apoi, o altă sursă de bani la îndemână este recuperarea prejudiciilor stabilite de instanță în marile dosare de corupție și evaziune fiscală. Mai găsim și acolo niște sute de milioane de euro (unii spun că mai mult). Dar cine are sânge în instalație să se ia de marii datornici, de marii corupți și de marii evazioniști? Tot pe amărâți trebuie să pice povara și să plătească dezmățul.
– Au apărut în spațiul public multe probleme legate de spitalele din orașele mici din țară. Cazuri grave, de neconceput, unele soldate chiar cu pierderi de vieți omenești. Aceste unități nu au nici medici, nici aparatură medicală performantă. Dar sunt bune pentru sinecuri și pentru voturi. Ne amintim cum urlau ca din gură de șarpe pesediștii, acum mai bine de 10 ani, când s-au desființat o serie de spitale mici, care nu-și mai găseau rostul. Ce de proteste, ce de oameni supărați, ce de acuze? Iar după 2012 unele s-au redeschis (eufemistic vorbind), precum cel de la Odobești. Ce mai freamăt, ce mai demagogii, ce de promisiuni, ce de poze și filmulețe … Ce s-a întâmplat, între timp, cu spitalul de la Odobești? Ce au făcut pentru această unitate medicală cei care s-au bătut cu pumnul în piept că au montat câteva paturi și au dat cu var în câteva camere? Cei care au smuls voturi (și) din această gogoașă electorală, foarte sensibilă pentru sănătatea și viața oamenilor, ce au făcut, concret, pentru ca acest spital să funcționeze?
