În Biserica Ortodoxă, pe 4 noiembrie, se face pomenirea tuturor celor trecuți la cele veșnice, slujbă cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de toamnă. E o zi de pomenire înainte de începerea Postului Nașterii Domnului (15 noiembrie). În această sâmbătă, ne rugăm ca și cei adormiți întru Domnul să primească harul pe care noi îl dobândim la sărbătoarea Nașterii Domnului. Pe lângă această zi, mai avem sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți și sâmbăta Rusaliilor, ca zile rânduite pentru pomenirea generală a celor adormiți în Domnul, cunoscute sub denumirea de Moșii de iarnă și de vară.
„Moșii” înseamnă neamul din care ne tragem, strămoșii cei mai îndepărtați, toți cei dragi ai noștri, trecuți în „lumea de dincolo”. Suntem datori să ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur: „Să ne rugăm pentru cei morți, iar dacă cel mort este păcătos, să i se dezlege păcatele, iar dacă este un drept, să câștige prinos de plată și să mijlocească la Dumnezeu pentru noi”. Slujbele de pomenire poartă numele de „parastas”, cuvânt din limba greacă, care înseamnă „înfățișare înaintea cuiva”, „mijlocire”. Astfel, prin această slujbă, se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei trecuți la cele veșnice. Biserica a consacrat ziua sâmbetei ca zi de pomenire a celor adormiți, pentru că aceasta este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii lui Hristos. (sursa: crestinortodox.ro)
După slujba de la biserică, credincioșii dau de pomană: colivă, mâncare gătită, dulciuri, fructe, vin ș.a. De asemenea, se merge la cimitir, unde se duc flori și se aprind lumânări. În această zi nu se face treabă în gospodărie.
