De ce dispar copiii de sub protecția statului. Andreea* a preferat să se căsătorească la 16 ani decât să mai stea o zi în casa de tip familial în care locuia până atunci. A fugit o dată, a fost adusă înapoi. A fugit a doua oară, a fost dată dispărută și căutată cu Poliția. A fost găsită la prietenul ei, de la care nu a mai dorit să plece. Până la urmă, autoritățile au renunțat și au acceptat situația. Așa că „din martie 2023 au fost inițiate demersurile pentru dispensa de căsătorie la vârsta de 16 ani. Este învoită la familie”, a explica conducerea Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Maramureș, la solicitarea PRESShub. Andreea nu este singurul caz de copil aflat în grija statului care fuge din centrele de plasament sau casele de tip familial. Numai în Maramureș, între 2022 și 2023, au mai plecat fără voie alți 11. Andreea noastră este, până la urmă, un caz terminat cu bine, căci măcar autoritățile știu unde se află. Despre alți 9 minori nu se mai știe nimic.
74 de copii aflați în grija statului român sunt declarați dispăruți sau fugiți și în București. Cea mai ciudată situație se află la DGASPC Sectorul 1, unde 31 de tineri au fugit și au fost declarați dispăruți în 2022. În 2023, alți 30 de copii au plecat din sistemul de protecție specială. Nici în Ilfov situația nu este mai bună. În 2022 și 2023 au fost declarați dispăruți sau fugiți 12 minori. Cei mai mulți au fugit din Iași: 78 de minori au părăsit centrul fără permisiune în 2022 și în 2023. Potrivit datelor oferite PRESShub de autoritățile ieșene, toți au revenit în cele din urmă în unitățile de protecție în care locuiau.
Soluția împotriva fugii copiilor din sistemul de protecție a statului nu este supravegherea lor excesivă, ci identificarea și rezolvarea cauzelor plecării, a explicat, pentru PRESShub, Daniela Boșca, director executiv la Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC). Daniela Bocșa crede că una dintre cauzele principale pentru fuga din centrele de plasament este reprezentată de devierile comportamentele. Însă, nu e valabilă doar pentru copiii din grija statului, afirmă specialista, în sensul că în România există un deficit când vorbim de identificarea precoce a problemelor de comportament. Daniela Boșca atrage atenția și asupra lipsei de psihologi care pot face astfel de analize asupra copiilor și care pot să dea un diagnostic corect. „Majoritatea copiilor care pleacă sunt adolescenți. Aceasta este și o perioadă a întrebărilor de genul: cine sunt eu, ce se întâmplă cu mine. Eu cred că mai este și o problemă legată de comunicare. Noi nu ascultăm copiii în general, nu le dăm nici în familie și nici în instituții, nu le dăm putere, în așa fel încât să vedem ce-și doresc copiii. Oamenii cred că dacă le respectă copiilor drepturile și le ascult nevoile, îi răsfeți. Nu-i așa. Dacă le asculți nevoile, le respecți drepturile, îi înveți că au responsabilități.”
Articolul integral poate fi citit pe PRESShub.
Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.