Orice s-ar crede din exterior, armata română chiar nu are misiuni uşoare, iar militarii românii ştiu să se facă remarcaţi în operaţiunile militare internaţionale de tip coaliţie, precum cele din Afganistan, acolo unde din luna august Batalionul de Infanterie Protecţia Forţei ,,Brave Hearts” desfăşoară misiunii în cadrul efortului comun NATO Resolute Support
Suntem la începutul lunii septembrie iar afară este o zi caldă ca de vară. Aici în Afganistan a început sezonul toamnă-iarnă. Nu de modă, ci de luptă. Şi se poartă, ca şi în anii trecuţi, mozaicul de culori tip deşert, casca şi vesta, bocancii cu carâmb înalt, tunsoarea scurtă, iar ca accesorii, ochelarii balistici, mănuşile tactice, puşca automată etc.
În ţară, cei dragi nouă se pregătesc de începerea şcolii. Îmi imaginez pentru o clipă forfota din librării, din magazine, din şcoli. Aici în Afganistan camarazii se gândesc întâi de toate la cei dragi, punându-şi întrebări fireşti de altfel: „Oare se descurcă singuri, au tot ce le trebuie ? Mi-au zis că sunt bine, doar ca să stau eu liniştit şi să-mi văd de misiune?”. Şi tocmai că sunt OAMENI, se gândesc că, prin sacrificiul lor, pot aduce o speranţă şi o rază de soare în inima şi sufletul poporului afgan. De fapt, acesta este şi scopul pentru care „fiii Vrâncioaiei” se află în această parte a lumii, încrâncenată de sărăcie, de conflicte şi de suferinţă.
Ne pregătim să executăm o nouă misiune, cred că a cincizecea săptămâna asta. Este a 48-a mă corectează sublocotenentul Mechno Claudiu, comandant de pluton în cadrul Companiei Wild Dogs. „Cea în care vom merge cu comandantul batalionului va fi a cincizecea”, mă pune el la punct.
Deşi foarte tânăr, camaradul meu emană acea siguranţă şi stăpânire de sine pe care doar profesioniştii o au.
Militarii din pluton îl respectă pentru că ştie ce are de făcut. Mă uit la el cu admiraţie dar şi cu un pic de invidie. Infanteriștii focşăneni știu ce au de făcut, își pregătesc cu grijă echipamentele și tehnica, verifică ultimile detalii despre traseu, actualizează informaţiile și primesc binecuvântarea de la preotul batalionului, Constantin Cîrloanţă.
Ieşim din Baza Militară Kandahar şi ne îndreptăm cu precauţie către KHOSV AB.
Odată ajunși luăm parte la discuții cu liderii locali și aflăm informații care ne ajută să evaluăm corect amenințările din aria de responsabilitate. Până aici pare ceva simplu, însă, lucrurile nu sunt deloc aşa cum par.
Infanteriștii cu inimi neînfricate sunt de fiecare dată impresionați de populația afgană, în special de copii, și împart cu aceștia, ori de câte ori au ocazia, apă și dulciuri. În localitatea sunt foarte mulți copii, care vin în întâmpinare militarilor români atunci când îi văd. Se apropie de noi pentru că știu că vor primi ceva bun, un suc sau dulciuri.
“Pe timpul desfășurării misiunilor, militarii focşăneni încearcă în permanență să fie aproape de localnici. Respectându-le cultura, ascultându-i sau pur și simplu spunându-le o vorbă bună, fac din relația militar – localnic să se nască o relație de prietenie, bazată pe respect și încredere”, ne împărtășește Daniel Păltinuş, ajutor de comandant de grupă în cadrul plutonului.
Fară să realizez, se lasă seara, ne pregătim de încheierea misiunii.Ne îmbarcăm şi pornim către bază. La intrarea în campul românesc ne întâlnim cu o altă patrulă ce pleca în misiune. Asigurăm astfel o permanentă prezenţă în aria de responsabilitate.
Afghanistan este o ţară bogată în tradiţie şi istorie. Chiar dacă este măcinată de război, ţara ascunde o mulţime de locuri frumoase.
Cam atât din teatrul de operaţii pentru moment, însă povestea va continua……
TEXT: Lt. col Toni Ene
