Ca urmare a declarației date publicității joi, 28 septembrie, de ministrul Educației Naționale, Liviu Pop, Uniunea Editorilor din România (UER) și Asociația Editorilor din România (AER) fac următoarele precizări:
Decizia ministrului Liviu Pop de a transfera, în exclusivitate, sarcina editării de manuale unei singure edituri, de stat, întoarce democrația din România în urmă cu peste 25 de ani. Într-o lume în care inovația, înnoirea tehnologică, libertatea de mișcare și de expresie sunt valori la care aderă tot mai multe societăți, Ministerul Educației Naționale readuce procesul de învățământ din România într-o epocă pe care o consideram de mult timp apusă. Mai grav, ministrul Liviu Pop își fundamentează deciziile pe argumente mincinoase și denigratoare la adresa unor companii private, ascunzând incompetența echipei sale și incapacitatea funcționarilor ministerului pe care îl coordonează de a găsi soluții juste, progresiste la o situație incorect gestionată de domnia sa și de predecesorii săi. Domnul ministru susține că măsura de instituire a monopolului de stat este o metodă de ‘a diminua unul dintre riscurile identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, și anume cel al deficiențelor din sistemul național de educație’.
Îl rugăm pe ministrul Educației Naționale să ne spună: în care dintre domeniile strategice, sănătate, apărare și securitate națională, s-a mai adoptat o măsură de instituire a monopolului statului asupra unui serviciu? Are domnia sa știință despre introducerea unui singur furnizor de medicamente în sistemul național de sănătate sau despre existența unui singur furnizor, monopol de stat, în domeniul tehnicii militare? Potrivit aceleiași Strategii Naționale de Apărare a Țării, securitatea nu mai poate fi gândită în afara unui mediu economic competitiv, a unei stabilități financiar-bugetare. Îl rugăm pe domnul ministru să ne arate cum contribuie monopolul statului asupra cărții școlare la întărirea mediului economic competitiv?
Domnul ministru dă vina pe edituri pentru întârzierile generate de licitațiile pentru manuale. Aceleași întârzieri se remarcă în toate acele domenii în care statul face achiziții — produse farmaceutice, lucrări de infrastructură și construcții civile. Să înțelegem că naționalizarea este răspunsul actualului Guvern la toate blocajele generate în economie de sistemul greoi al achizițiilor publice? Pentru ce ar trebui să ne pregătim în continuare — pentru televiziunea și radioul de stat, pentru casa de producție cinematografică națională?
Îi reamintim domnului ministru că de ani de zile învățământul este subfinanțat (la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană) și că, în realitate, editorii au subvenționat manualele în România, participând la licitații care nu le asigurau, uneori, nici măcar amortizarea costurilor de producție a manualelor. Din cauza algoritmului de alegere a câștigătorilor licitațiilor, editorii au fost obligați să vină cu prețuri de aproape 10 ori mai mici decât cele practicate în alte țări, de aproximativ 1 — 1,2 EUR pentru un manual (tipărit + variantă digitală). L-am auzit pe domnul ministru vorbind despre ‘baronii manualelor’. Îl rugăm pe domnul ministru să calculeze și să ne spună care este profitul realizat de un editor care cheltuiește 40.000 de euro pentru realizarea unui tiraj de 40.000 de manuale, la care se adaugă și costul de dezvoltare a variantei digitale de 8.000-10.000 euro și pe care le vinde, în final, statului cu 1 euro? Domnul ministru spune doar jumătăți de adevăr atunci când invocă loturile de manuale neofertate de editori. Realitatea este că niciun editor nu își permite să ofere prețuri de 1 euro pentru un manual care are un tiraj de 1.000 de exemplare și pentru care cheltuiește, doar în cazul variantei digitale, 8.000 — 10.000 de euro. O altă realitate este aceea că nici chiar statul nu își asumă o astfel de pierdere. Drept dovadă, ministerul nu a încredințat niciodată realizarea acestor loturi Regiei Autonome Editura Didactică și Pedagogică, aflată de 25 de ani în subordinea ministerului. De ce EDP, regie autonomă cu membri din MEN în Consiliul de Administrație, nu și-a asumat niciodată realizarea manualelor cu tiraje mici, la care nu există ofertă din mediul privat? Nu era și atunci obligația ministerului să asigure totalitatea manualelor pentru elevii din sistemul de învățământ?
În opinia noastră și a reprezentanților editorilor de carte din Europa pe care i-am invitat să se exprime în legătură cu situația din România, Ministerul Educației Naționale se face vinovat de încălcarea unor principii fundamentale ale educației și ale unei societăți pluraliste, prin deciziile luate în ultimele zile:
— dreptul profesorului de a-și alege resursele didactice;
— dreptul autorilor și al editurilor de a publica;
— dreptul părinților de a calibra și direcționa educația propriilor copii;
— responsabilitatea statului de a investi în educație.
În virtutea celor mai sus exprimate, cerem Consiliului Concurenței să respingă proiectul de Ordonanță de Urgență privind organizarea Societății Editura Didactică și Pedagogică SA ca fiind o măsură anti-concurențială. Îi solicităm ministrului Educației Naționale să retragă Ordonanța de Urgență privind organizarea Societății Editura Didactică și Pedagogică SA și să invite asociațiile editorilor și editurile neafiliate la o adevărată dezbatere pe marginea Legii Manualului școlar, pus în procedură de transparență. De asemenea, contăm pe poziția de mediator a președintelui României, domnul Klaus Iohannis, în dezbaterea privind viitorul educației de calitate în România, făcând apel la rolul domniei sale în construirea și implementarea Strategiei Naționale de Apărare a țării, dar mai ales la experiența sa de cadru didactic. (comunicat Asociația Editorilor din România)
