O bătrână din comuna Sihlea, județul Vrancea, păstrează cu sfințenie un tricolor primit de la un român refugiat din calea armatei rușilor. Ludmila Anghel, și ea născută la Soroca, are 87 de ani și trăiește în România de la vârsta de 13 ani. Între timp, părinții săi au fost deportați în Siberia. A învățat bine și a devenit învățătoare, educând peste 1.000 de copii din comuna vrânceană Sihlea. Tot aici a cunoscut o familie de români refugiați din Ținutul Herța, în 1940. Familia lui Mircea Ardeleanu, director de școală în Herța, a fugit din calea armatei roșii cu câteva lucruri din casă. Însă nu a vrut să plece fără steagul tricolor, pe care îl ținea pe un catarg în curtea școlii. S-a întors din drum special pentru a lua steagul, chiar dacă și-a riscat viața.
“A dezlegat steagul și l-a adus cu el, aici, în învățământ. A fost profesorul fiului meu. Când erau zile naționale, arbora steagul la școală”, spune Ludmila Anghel.
Apoi, după mai mulți ani, profesorul le-a dăruit prietenilor din Sihlea steagul tricolor la care ținea atât de mult. Iar cei care l-au primit l-au păstrat cu sfințenie și cu mândrie.
“Era bolnav, la spital, iar soțul meu s-a dus în vizită la el. I-a spus să meargă acasă la el și să ia steagul tricolor pe care îl iubea atât de mult. Și de atunci îl păstrăm cu mare sfințenie”, spune Ludmila Anghel.
Chiar dacă are origini ucrainene, bătrâna spune că se simte româncă și este mândră de acest lucru.
“Aici am născut copiii, aici am muncit, de aici iau pensie. Eu oricui spun că sunt româncă. Păi dacă în 1929 Basarabia era la România eu nu-s româncă?”, spune fosta învățătoare.
Steagul salvat din fața armatei sovietice are circa 100 de ani dar zici că abia a fost lucrat. Este țesut din in și s-a păstrat foarte bine. Niciodată nu a fost spălat sau curățat și arată impecabil. Ludmila Anghel este mama col.(r) Eugen Anghel, directorul Cercului Militar din Focșani.
