Praznicul Învierii Domnului din acest an, pe lângă importanța sa teologică și duhovnicească, are, pentru dreptcredinciosul popor român de pretutindeni, o semnificație aparte, deoarece sărbătorirea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 ne îndatorează să medităm și la credința jertfelnică a înaintașilor noștri, întemeiată pe Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Oricine cercetează istoria României, cu onestitate și obiectivitate, constată că tot ceea ce a împlinit, de-a lungul veacurilor, poporul român s-a datorat credinței sale nestrămutate în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Numai credința în Hristos Cel răstignit și înviat poate explica vitejia, curajul și eroismul românilor care au luptat în războaiele de apărare și neatârnare a țării, în fața cotropitorilor străini. Fiind convinși că scopul luptei lor era unul just, luptătorii români din toate timpurile au crezut cu toată ființa că jertfirea vieții lor pe câmpurile de luptă nu era zadarnică; au avut certitudinea că sufletele lor vor fi rânduite de Hristos Domnul în corturile drepților, iar părinții și copiii lor, rămași acasă, își vor trăi viața pământească, în pace și libertate, pomenindu-i cu recunoștința cuvenită. De aceea, în această sfântă zi de Paști, care înseamnă învierea sufletului din moartea păcatului și biruința Vieții asupra morții, se cuvine să aducem mulțumire Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că ne-a ocrotit neamul pe parcursul răstignirilor sale istorice, l-a înviat spiritual și cultural și l-a ajutat să dăinuiască în timp, în pofida încercărilor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți de a-l spulbera de pe scena istoriei. Cât despre noi, cei de astăzi, s-ar cuveni să învățăm mai mult din trecutul glorios al strămoșilor noștri și să înțelegem că doar uniți vom fi puternici în fața dușmanului; că cea mai mare recunoștință pe care o putem arăta, în acest an cu valoare de simbol, eroilor credinței și ai neamului românesc, precum și tuturor celor care au făurit România Mare, în urmă cu o sută de ani, constă în păstrarea unității de credință și de neam. După cum cea mai mare blasfemie față de memoria înaintașilor noștri ar putea fi sărbătorirea Centenarului Unirii de către români aflați în stare de dezbinare; un păcat cumplit de care nădăjduim să ne tămăduiască milostivul Dumnezeu. Chiar dacă evenimentele sociale, politice și economice care se desfășoară în aceste vremuri tulburi sunt de natură să ne descumpănească uneori, să nu uităm că părinții și bunicii noștri și-au jertfit viața pentru apărarea patriei și a credinței noastre strămoșești, drept pentru care suntem datori să păstrăm nealterată moștenirea teritorială, culturală și spirituală, răscumpărată de ei cu preț de sânge, ca s-o putem transmite neștirbită copiilor și nepoților noștri.
Cu aceste gânduri, îmbrățișăm, în Hristos Domnul, pe toți românii dreptcredincioși creștini, rugând pe bunul Dumnezeu ca, bucuria, pacea și lumina cea neînserată a Învierii Fiului Său, să sălășluiască în sufletele și casele tuturor celor ce Îl iubesc pe Dânsul. Sărbători fericite! Hristos a înviat!
Al vostru de tot binele doritor și către Hristos-Domnul rugător, † C i p r i a n Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
