Mitingul puterii de la București, nemulțumită că nu are în propriile mâini întreaga putere judecătorească, mi-a adus aminte de manifestațiile muncitorilor și minerilor din 1990. Acum 28 de ani, proaspăt instalata putere, în frunte cu Ion Iliescu, s-a folosit de o parte a populației pentru a-și justifica preluarea întregii puteri și pentru a trimite la colț abia înfiripata opoziție. Deși aveau totul la dispoziție – armată, fosta securitate, cam toți comuniștii din eșaloanele 2,3,4 etc, accesul la toate resursele ș.a.m.d. – alde Iliescu&co au vrut să dea cu barosul în capul opoziției ce se forma (partidele ”istorice”) și al timidei societăți civile nou apărute. Iar pentru asta, puterea instalată peste cadavrele morților în Decembrie 1989 a organizat celebrele manifestații ”spontane” ale muncitorilor și minerilor, începând, deja, divizarea societății românești. Sloganurile și expresiile pornite din obsesiile noii puteri au rămas celebre: „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”, ”IMGB face ordine!”, ”Nu ne vindem țara!”, ”Iliescu te votăm, te votăm tot neamul/ Ca să moară de necaz Rațiu și Cîmpeanu!”, ”Ei n-au mâncat salam cu soia, ca noi”, ”Am găsit valută și o mașină de scris la PNȚ-eu” și altele asemenea.
Acum, după 28 de ani, urmașii lui Iliescu dețin puterea, au Guvernul, conduc autoritar Parlamentul, au cel mai mare număr de primării și consilii județene, au oameni în toate posturile executive și legislative. Mai au, însă, mici insule de ”independență”, după cum se exprima Nicolae Bădălău, prin justiție mai ales, care nu le răspund la comenzi. Și nici președintele Klaus Iohannis nu joacă după partitura impusă de ei.
Niște dosare penale și ceva condamnări le dau frisoane. Nu pot ”lucra” banii publici în liniște, după interesele lor. ”Nu ai toată puterea, dacă nu ai justiția”, nu-i așa? Opoziția nu pare a depăși o barieră periculoasă pentru putere, societatea civilă nu mai are același entuziasm și se manifestă mai mult pe rețelele de socializare și, totuși, alde Dragnea&co nu sunt mulțumiți. Nu dețin PUTEREA ABSOLUTĂ. Și, unde mai pui, dacă mai ajung unii dintre ei, în frunte cu Dragnea, pe la pușcărie? Și iată că presiunea exercitată zi de zi, prin mijloace și canale diverse, asupra magistraților și a celor care se manifestă ca adevărați opozanți, a fost suplimentată de PSD cu manifestări de stradă ale membrilor și ”simpatizanților”. Cu tabele nominale – nume, prenume, cnp-uri etc – cu resurse publice, cu insinuări, sfaturi, promisiuni, condiționări, presiuni, amenințări și alte asemenea mijloace de ”convingere”, izvorâte din înțelepciunea stalinistă a înaintașilor lor, șefii PSD-ALDE au organizat un protest popular împotriva unor ”dușmani” care nu-i lasă să facă ce vor: Klaus Iohannis, DNA, SRI, așa-zisul stat paralel, ”acoperiți” din presă (i-auzi!) … mai aveau puțin și strigau și ”Jos Băsescu!”. Puterea politică protestează față de faptul că nu deține pârghiile puterii absolute, într-o țară democratică, totuși!? Iată că partidul care și-a demis două guverne într-un an, pentru că așa au vrut mușchii șefului, a trecut la un nou nivel: a organizat miting de protest în fața sediului Guvernului, cu prim-ministrul printre protestatari!!! Un spectacol al absurdului, pe banii românilor, cu viitorul României în joc … ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Frica de pușcărie demolează o țară, iar somnul rațiunii (și al națiunii) naște monștri.
PS – Inspirându-ne din Păstorel Teodoreanu, de acum mai bine de 70 de ani, ajungem la următoarea concluzie: Ceaușescu, nu fii trist! Comunismul merge înainte, prin activul pesedist!
