Într-o țară în care nonvalorile au confiscat viața publică și politică, într-o Românie în criză de modele și identitate, Simona Halep oferă inspirație unei generații întregi de tineri.
Recunosc că nu mă uitam la tenis înainte să o văd câștigând turnee importante, însă de atunci m-a contrariat legenda ei personală: Federația nu a ajutat-o, părinții s-au împrumutat de bani, au căutat sponsori, iar tânăra Simona a făcut o operație de micșorare a sânilor (când lumea face fix pe dos), pentru că îi limitau performanțele.
De altfel, ea este o minune a naturii, fără o alonjă impresionantă dată de un determinism biologic, asemeni altor jucătoare, fără o musculatură nativă care să îi ofere forță în lovituri, Simona ajunge și se menține pe primul loc mondial exclusiv prin muncă. Astfel, ne-a arătat nouă, românilor, că se pot face milioane de euro prin muncă cinstită, nu prin hoție, tunuri sau contracte oneroase cu statul.
Nu pot să uit interogația retorică a premierului klingonian Tudose (PSD): “ce ne facem dacă rămâne Simona Halep gravidă?”, care, în loc să se bucure, îi părea rău. Când ea a inspirat sute de mii de părinți și de copii din această țară să aprecieze munca și performanța! Statul ar trebui să încurajeze în primul rând astfel de oameni care fac cinste țării să dea naștere cât mai multor copii, iar apoi, oricât de mult ar fi primit Simona – probabil echivalentul a 10 pensii speciale acordate acum unor oameni lipsiți de merite reale – tot n-ar fi fost suficient față de cât a câștigat ea pentru această țară. Iar banii i-a investit aici, nu în Panama, Costa Rica sau Brazilia, afacerile Simonei fiind cunoscute în România.
În situația ei, putea cere cetățenie oricărei alte țări, unde să fie tratată cu deferență, însă a ales să rămână aici, să inspire și generațiile următoare.
Îți mulțumim, Simona Halep!
Text și video Florian Mirea (videograf)
