„Pompierul este foc, apă şi pământ. Se contopeşte cu focul pentru a putea să-l domine, e prietenul apei pe care o foloseşte la intervenţii şi se îmbrăţişează cu pământul când este necesar să se strecoare ca să-i salveze pe cei surprinşi sub dărâmături.” aceasta este descrierea pompierului făcută de „unul de-al nostru”, mai precis de „Pompierul lunii august”, plutonier adjutant şef Păun Cătălin.
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Anghel Saligny” al judeţului Vrancea l-a desemnat „Pompierul lunii august” pe şeful gărzii de intervenţie din cadrul Staţiei de Pompieri Vidra, plutonier adjutant şef Păun Cătălin, datorită coordonării eficiente a forţelor implicate şi a modalităţii de gestionare a acţiunilor de intervenţie în incendiul produs la data de 14 august a.c., în comuna Negrileşti.
În acea zi, în jurul orei 03:30, în urma unui apel primit la numărul unic de urgenţă 112, Staţia de Pompieri Vidra era anunţată despre producerea unui incendiu în comuna Negrileşti. La sosirea echipajelor la locul evenimentului, incendiul se manifesta cu flacără violentă şi degajări mari de fum la trei gospodării învecinate care cuprindeau patru case de locuit şi mai multe anexe. Coordonatorul intervenţiei a fost plutonierul adjutant şef Păun Cătălin, care după recunoaşterea dispozitivului de intervenţie şi localizarea focarelor, a organizat personalul operativ pe sectoare de acţiuni. Măsurile întreprinse de subofiţer au făcut ca incendiul să fie lichidat în limitele găsite fără a fi înregistrate evenimente deosebite. Cu toate acestea, împrejurările date au făcut ca o gravidă să aibă atac de panică însă paramedicii aflaţi la faţa locului i-au acordat primul ajutor calificat şi au transportat-o cu ambulanţa SMURD la spital.
Consecinţele incendiului puteau fi mult mai mari dar şi de această dată experienţa şi profesionalismul şi-au spus cuvântul.
Unii colegi îl ştiu „de-o viaţă”, pe alţii chiar el i-a învăţat ce înseamnă să fii pompier dar ca să-l cunoaştem îndeaproape l-am rugat pe el să ne povestească cum a ajuns să practice această meserie:
Plutonier adjutant şef Păun Cătălin: „Sunt o persoană curajoasă. De mic, când mi se spunea că ceva nu se poate doream să demonstrez că este posibil. De multe ori Dumnezeu ne dă anumite necazuri tocmai pentru a ne demonstra contrariul, că putem trece peste greutăţi şi că acestea fac parte din viaţă. Cu ajutorul salvatorilor, cu sprijinul apropiaţilor, semenii noştri trebuie să depăşească necazul şi să se bucure de viaţă. Am ajuns pompier din întâmplare. Eu îmi doream să mă fac actor. În timpul liceului am jucat în câteva spectacole la sesiunea teatrală STEF. La terminarea liceului mă pregătisem să susţin examenul de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică însă la îndemnul părinţilor mi-am schimbat opţiunea în ultimul moment. Tatălui meu îi plăcea haina militară fiind singurul băiat din familie îşi dorea foarte mult să urmez o carieră în domeniu. Pentru că primul examen se susţinea la Şcoala de Subofiţeri de Pompieri Boldeşti am zis să încerc ca să-i mulţumesc şi pe ei. Am fost admis iar bucuria imensă şi mândria părinţilor mei m-au determinat să urmez această carieră. Aşa am ajuns „să joc” rolul care mi se potriveşte cel mai bine acela de pompier.
Activez în cadrul Staţiei de Pompieri Vidra încă de la înfiinţarea în anul 1995 a subunităţii. Am participat la foarte multe intervenţii şi pot spune că după aproape 25 de ani de experienţă am aceleaşi emoţii când plec în misiune. Nu există pompier neînfricat cum de asemenea pentru un pompier nu trebuie să existe nu se poate. În toate cazurile în care acţionăm trebuie să fim lucizi, inconştienţa nu are ce căuta în această meserie. Mulţi oameni consideră că noi nu avem teamă de nimic, dar la fiecare intervenţie inima pompierului bate mai tare, încep emoţiile, apare frica. Frica trezeşte în fiecare din noi instinctul de protecţie. Toţi am învăţat din experienţe că niciun caz nu seamănă cu altul iar pericolul apare chiar atunci când nu te aştepţi. Ca să poţi să-i protejezi pe cei cărora le sari în ajutor trebuie mai întâi să te protejezi pe tine. Niciun foc, nicio descarcerare nu se face de unul singur. E important să ştii să lucrezi în echipă, să-ţi cunoşti colegii şi fiecare să îşi îndeplinească sarcinile pe care le poate duce la bun sfârşit. E greu să te lupţi cu natura, cu focul, cu moartea dar pompieri sunt singurii care îşi asumă aceste riscuri atunci când aleg să devină salvatori. Am satisfacţia profesională că până acum nu mi s-a întâmplat ca din rândul echipei să pierd pe cineva sau vreun coleg să fie accidentat grav. Ţin foarte mult la echipa mea şi alături de ei mă simt ca într-o familie. Cu toate acestea sunt un om fericit şi pentru faptul că întotdeauna soţia mi-a fost aproape şi m-a înţeles. Uneori e destul de greu să îţi îndeplineşti bine fiecare rol jucat pe scena vieţii: să fii salvator, să fii tată şi totodată stâlpul pe care se poate baza familia. Răsplata muncii mele a fost recompensată de fetiţa mea. De mică ştia că tati salvează oameni, acelaşi lucru şi-a dorit să facă şi ea. Azi, e studentă la medicină şi în curând viitor medic. Mă simt un om împlinit şi doresc să le mulţumesc tuturor celor care mi-au fost mereu aproape şi fără de care nu aş fi reuşit să fiu ceea ce sunt azi”
Echipa îţi va fi mereu alături, precum şi toţi colegii din cadrul I.S.U. Vrancea care în aceste momente au prilejul să te felicite pentru realizările profesionale. Împreună simţim şi credem că: să-ţi pese – aşa începe; să vrei – aşa porneşti; să lupţi – aşa construieşti; să crezi – aşa rezişti; să învingi – aşa reuşeşti; să speri –aşa continui; să simţi – aşa te bucuri. Noi ne bucurăm pentru tine şi suntem mândri că eşti „unul de-al nostru”! (sursa: ISU Vrancea)
