”Vrancea pe primul loc”… din coadă este un slogan care se reflectă foarte bine și în cazul drumului național 2N, Mărtinești-Bogza. Transformat cu forța din drum județean în drum național de cuplul Mitrea-Oprișan, în 2004, sectorul respectiv de drum, de vreo 10 kilometri, a rămas de izbeliște. La fel ca multe alte obiective din județ care, dacă n-au fost măcelărite sau realizate de mântuială, au fost abandonate de cel care se autointitulează președintele Vrancei. Este greu de imaginat cum un drum inclus la categoria ”național” (chiar și la ultimul nivel de importanță) poate fi aruncat la coșul de gunoi de către autorități. 
De aproape 12 ani, de când a căpătat statutul pompos de ”național”, drumul respectiv nu a suferit niciun fel de lucrare care să-i schimbe, măcar de spoială, înfățișarea de uliță sătească, de drum agricol de pământ, bun pentru căruțe sau vehicule de teren, pentru diverse aventuri. Nu știm de ce autoritățile au montat un panou pentru interzicerea circulației pe acest drum. La urma urmei, și pe drumurile de pe câmp, dintre vii sau de prin păduri se poate circula, în anumite condiții. Dar măcar acelea nu au pretenția de a fi intitulate drumuri naționale. Pentru DN 2N Mărtinești-Bogza, statutul de drum comunal i se potrivea cel mai bine. Cu siguranță, un proiect de investiții cu fonduri europene, realizat de o administrație locală cu capul pe umeri, ar fi condus chiar la asfaltare. Sau se putea realiza măcar o balastare cu fonduri de la buget. Așa, ne ”mândrim” cu o rețea întinsă de drumuri naționale pe hârtie. Că pe teren alta este realitatea.
De aproape 12 ani, de când a căpătat statutul pompos de ”național”, drumul respectiv nu a suferit niciun fel de lucrare care să-i schimbe, măcar de spoială, înfățișarea de uliță sătească, de drum agricol de pământ, bun pentru căruțe sau vehicule de teren, pentru diverse aventuri. Nu știm de ce autoritățile au montat un panou pentru interzicerea circulației pe acest drum. La urma urmei, și pe drumurile de pe câmp, dintre vii sau de prin păduri se poate circula, în anumite condiții. Dar măcar acelea nu au pretenția de a fi intitulate drumuri naționale. Pentru DN 2N Mărtinești-Bogza, statutul de drum comunal i se potrivea cel mai bine. Cu siguranță, un proiect de investiții cu fonduri europene, realizat de o administrație locală cu capul pe umeri, ar fi condus chiar la asfaltare. Sau se putea realiza măcar o balastare cu fonduri de la buget. Așa, ne ”mândrim” cu o rețea întinsă de drumuri naționale pe hârtie. Că pe teren alta este realitatea.Cu peste 500 de kilometri de drumuri naționale, Vrancea este pe primul loc între județele României la acest capitol. La fel ca drumul național 2N, și alte drumuri care au primit calificativul de naționale nu îndeplinesc nici pe departe criteriile pentru o asemenea clasificare: leagă câteva comune, se opresc în pădure, sunt puțin circulate, nu traversează mai multe județe: drumul național 2R (Jitia-Bahnele), drumul național 23A (Focșani-Tătăranu), drumul național 23B (Măicănești-Codrești), drumul național 2M (Focșani-Andreiașu de Jos), drumul național 2L (Tișița-Soveja).
