Obsesia Traian Băsescu îi bântuie, încă, pe mulți (care parcă fac parte din povestea cu vulpea și strugurii acri), fie ei politicieni, comentatori, ziariști. Din acest ”club” la modă nu putea lipsi șeful baronilor roșii. La conferința județeană idolatrică în care a fost reales în unanimitate, prin vot deschis, Marian Oprișan nu s-a putut abține și a criticat de toate relele opoziția, guvernările CDR, DA, PDL, ex-președinții Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Cu regimul Băsescu a avut ceva mai mult de luptat dar, susține Oprișan, a reușit să-i țină piept și să-l doboare. Ditirambele demagogice și populiste s-au amestecat cu teatralități diabetice.
O scenă penibilă s-a petrecut chiar în debutul ședinței de alegeri, la intonarea imnului național, care este, în mod normal, un moment solemn, patriotic și tratat cu demnitate. Dar cei peste 400 de vrânceni pesediști prezenți în sală, în frunte cu Oprișan, au ales să difuzeze ciuntit imnul național. După prima strofă au urmat două versuri din cea de-a doua și cd-ul s-a oprit brusc. Iată strofa a doua din imnul României ce se cântă, conform legii, la toate ceremoniile:
”Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
După ”sânge de roman”, cd-ul a amuțit. Urmau cele două versuri finalizate cu ”nume de Traian”. iar baronul nostru are, acum, alergie la numele Traian. Că se leagă de Băsescu, auzi! Ce treabă aveau pașoptiștii cu Băsescu, nu ne-a explicat! Dar cică trompa lui Eustachio a lui Oprișan a devenit alergică la acest nume și de-aia se produc abuzuri. Ciudat, pentru că Oprișan se dădea de ceasul morții acum 10 ani să-i intre în grații lui Traian Băsescu. Cu ajutorul grupului Petrache-Bittner-Cocoș-Besciu și al milioanelor de euro direcționate în Vrancea pentru refacerea infrastructurii distruse de inundații, lui Oprișan tare îi mai plăcea numele de Traian. Mulți ani, Oprișan nu scăpa niciun prilej de a se face remarcat în fața președintelui Băsescu, de a se gudura pe lângă el, de a-l pupa ori de câte ori îl prindea, de a se pleca în fața unui ”nume de Traian”, cu umilință și interes personal, bineînțeles. Iar acum se dă supărat grav pe fostul președinte, se vaită de cât a suferit el în regimul Băsescu și își arată mușchii anti-Băsescu. Vorba ceea: nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. S-o fi transformat adulația în ură, ca în cazul unei relații pătimașe? Mai mult, a ajuns până acolo încât ciuntește imnul României după toanele lui. Acum mai bine de un secol și jumătate Andrei Mureșanu sigur nu auzise de Traian Băsescu și n-avea cum să-i închine vreo odă care să-i deranjeze pe Oprișan și pesediștii săi. Grădina Domnului e mare și mulți își găsesc locul în ea. Totuși, imnul național nu trebuie confundat cu vreo odă sau vreun poem sau vreo dedicație de prin localurile scumpe pe care le frecventează Oprișan&comp. Există legi, există reglementări, există respect și demnitate. Toate astea nu sunt, însă, apanajul politrucilor roșii.
