Academicianul Solomon Marcus s-a stins astăzi din viață, la vârsta de 91 de ani, într-un spital din București. A fost un eminent profesor de matematică și a fost activ până aproape în ultima clipă. Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației.
A devenit membru corespondent al Academiei Române în anul 1993, iar din anul 2001 a fost titular de drept. Academicianul a iubit Vrancea, fiind prezent în județ la foarte multe evenimente, fiind foarte apreciat mai ales pentru spiritul său tânăr. Anul trecut a venit la olimpiada de lingvistică de la Focșani.
În urmă cu câteva zile, familiile de profesori Lupu și Popoiu din Focșani l-au vizitat la spital, la București.
„L-am văzut (eu, soțul meu și familia Popoiu) pe domnul academician Solomon Marcus, astăzi 6 martie 2016, la ora 11,40, el fiind internat la Spitalul Universitar de Urgență ELIAS din București. S-a bucurat să ne vadă. Am stat de vorbă. Era îngrijorat de școala românească, de programele disciplinelor de învățământ. Ne-a mărturisit că face parte din grupul de lucru al Ministerului Educației. Ne-a dat un sfat: <<Să rămâneți mereu aproape de copii!>>. Mi-am amintit de discursul său de recepție, când a fost primit în Academia Română, pe 27 martie 2008. Discursul său s-a numit <<Singurătatea matematicianului>>:„Tradiţiei evocării unui predecesor ilustru, la primirea în Academia Română, ar trebui să i se adauge, cel puţin din considerente de simetrie, portretizarea unui discipol, a unui posibil viitor membru al acestei Academii. Mă voi conforma acestui principiu, dar o voi face nu atât din raţiunile de simetrie la care m-am referit, cât dintr-o nevoie profundă de a spune adevărul, de a mă mărturisi: am învăţat de la unii dintre foştii mei studenţi nu mai puţin decât au învăţat poate ei de la mine. Într-o circularitate simptomatică pentru vremea în care trăim, ajungem să învăţăm de la cei care ieri au învăţat ei de la noi. Într-un anume sens, discipolii de ieri ne devin azi profesori.”
Minunată mărturisire de credință!”, scrie profesorul de română Maria Lupu pe pagina sa de Facebook.
