În această seară, Aurora Martin, consilier superior la Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse, a fost desemnată de revista Avantaje „Femeia Anului 2015”, într-o gală specială. Revista a stabilit opt categorii la care au concurat femeile de succes din diferite domenii, iar Aurora Martin, care este originară din judeţul Vrancea, a fost desemnată câștigătoare la categoria „Promovarea și apărarea drepturilor femeii”. La această categorie au mai fost nominalizate Ana Măiță, de la Asociația „Mame pentru mame” și fondatoarea Asociației SAMAS, prima Rețea de Educație Perinatală din România și Daniela Drăghici, specialistă și formatoare în advocacy și militantism pentru schimbarea politicilor publice.
Vă prezentăm mai jos discursul Aurorei Martin la Gala Femeia Anului.
„Premiul pentru apărarea şi promovarea drepturilor femeii…. Venind înspre scena, mi s-au lipit de minte două cuvinte care tocmai s-a rostit aici: apărare și promovare. Păi… acestea sunt cuvintele cheie, acestea sunt reperele între care se consuma zbaterile zilnice ale celor mai multe dintre femei…
Apărare și promovare…
Câte dintre femeile din sala asta, din ţara asta, din lumea asta nu se trezesc în fiecare dimineață cu gândul că trebuie să promoveze, să fie competitive pe o piață a muncii dominată atâtea secole de un leadership al bărbaților?!
Promovare şi apărare…
Câte dintre femeile, poate nu din sala asta, dat sigur din ţara asta și sigur din lumea asta nu se trezesc în fiecare dimineață cu spaima că trebuie să se apere sau să apere pe cineva….să se apere de un inamic, într-un război pe care nu femeile îl provoacă, dar în care numărul victimelor civile este incomparabil mai mare decât al soldaților trainaţi pe câmpul de luptă…. (și e suficient să ne gândim la ce s-a întâmplat ieri, la Bruxelles….)
Sau, mai grav, câte dintre femei nu se trezesc în fiecare dimineaţă cu spaima că trebuie să se apere de un inamic lângă care trăiesc o viață întreagă sub același acoperiș, împărțind același pat…împărţind aceeași familie….?!
Știți, în 1961, în discursul sau de investire, J.F. Kennedy folosea o frază devenita celebra: „Nu te întreba ce face ţara ta pentru tine, ci întreabă-te ce faci tu pentru ţara ta!’ Parafrazându-l pe Kennedy, nu vă întrebaţi ce fac femeile pentru voi (căci sunt sigură că fiecare aveți un răspuns duios într-un colţ al inimii), ci întrebați-vă ce faceți voi pentru femei! (Şi întrebarea nu o pun numai bărbaţilor, ci, în egală măsură, femeilor!)
Ce facem noi pentru acele femei din România, bunicile și mamele noastre, care, nu numai că fac parte dintr-o generația sacrificată, care au trăit comunismul și o tranziție chinuitoare, cu pensii umilitoare, dar, odată ajunse la bătrânețe, în loc să-și îngrijească reumatismele, trebuie să-și crească nepoţii, pentru că… părinții, da, părinţii sunt plecați la munca în străinătate…?!
Ce facem noi pentru acele femei care și-au lăsat acasă părinții bătrâni și bolnavi și s-au dus să aibă grijă de părinții bătrâni și bolnavi ai altora…?!
Ce facem noi pentru acele femei care și-au lăsat singuri acasă copiii, făcându-i să-şi pună capăt zilelor de dor, și au plecat să le crească altora copiii…?!
Ce facem noi pentru femeile de lângă noi, pentru femeile de la sate?
Ce facem noi pentru fetele care, violate de unul sau mai mulţi bărbați, într-un sat precum cel din Vaslui, ajung să fie tot ele acuzate că nu s-au comportat cuviincios…?!
Sunt întrebări grele pe umerii mei, sunt întrebări grele pe umerii oricui…
Acest premiu nu este o recompensă; acest premiu este o datorie!
Mă simt recunoscătoare fata de toate femeile care au trudit înaintea mea şi în generaţia mea şi mă simt responsabilă pentru fetiţele de azi, femei de mâine, care, tocmai pentru ca noi le lăsăm moştenire o lume extrem de nesigură, au atâta nevoie să înveţe, tot de la noi, măcar cum să-şi câştige siguranţa de sine!
Vă mulţumesc!”
