În cursul zilei de ieri s-a anunțat decesul lui Tudorel Postolache, specialist recunoscut în economie, membru al Academiei Române. Tudorel Postolache s-a născut pe 20 noiembrie 1932 în Focșani și a urmat cursurile preuniversitare la la Școala Nr.4 și la Liceul Comercial din Focșani. A fost licențiat al Institutului de Economie Națională și doctor în științe economice la Universitatea de Stat din Moscova. Tudorel Postolache a fost cadru didactic la Academia de Studii Economice, conducător științific de doctorat ASE și Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1981). Printre funcțiile publice deținute se numără: director general, cu grad de ministru secretar de stat, al Institutului Național de Cercetări Economic (1990-1991), președintele Comisiei pentru elaborarea Strategiei realizării economiei de piață în România (1990), coautor al Strategiei de aderare a României la Uniunea Europeană (2000), secretar de stat, reprezentant permanent și plenipotențiar al României în Marele Ducat de Luxemburg (din 12 februarie 1992). A scris numeroase lucrări științifice pe subiecte precum crize și cicluri în economia mondială, restructurări în știința economică, tranziția la economia de piață, tipologia economiilor naționale etc.
”A murit economistul Tudorel Postolache, șeful comisie tehnice care a făcut posibil acordul de la Snagov din 1995, când toate partidele au agreat că aderarea la UE este singura cale de urmat. Cu alte cuvinte, cel care i-a convins și pe Iliescu&comp s-o lase baltă cu experimentele originale și cochetăria cu Moscova. În 1995 nimeni nu credea cu adevărat că vom fi primiţi vreodată în UE, în ţară era jale, iar în economie reformele structurale dureroase abia urmau să se facă (plus încă o serie de mineriade). Deci s-a pornit la drum cu toate riscurile şi fără garanții, cum aveau Visegrad 4: noi eram dincolo de frontiera civilizaţională a lui Huntington, la mare modă atunci.”, a scris, pe Facebook, comentatorul Sorin Ioniță, expert în politici publice. ”Comisia care a scris justificarea *pentru* și strategia *de* aderare la UE pornea, în 1995 (!), de la premisa că România nu are voie să rateze a doua mare revoluție tehnologică în condițiile în care nu ne-am prea revenit niciodată după urcarea întârziată în trenul primei revoluții, cele industriale. În contextul acestei a doua revoluții, România avea nevoie de capital de toate felurile – know-how, cash, hardware – pe care doar ca membri UE îl puteam obține în cantități mari și în mod neîntrerupt. Comisia remarca și ce s-a întâmplat cu Spania, Portugalia etc după intrarea în UE – o creștere accelerată a PIB-ului și îndreptarea spre convergență cu media UE. Cum România era într-un moment economic extrem de nefast, exact de asta aveam nevoie. Și exact asta se întâmplă de la aderare și până acum. Intrarea în UE a avut, deci, la bază, nu emoții și ambalări de moment ci o argumentație solidă, cu o precizie și o capacitate de orientare spre viitor greu de găsit până și acum, în 2020. Șeful Comisiei tocmai a murit.”, a scris și sociologul Barbu Mateescu.
