Antreprenorii din industria lemnului: Plafonarea preţurilor pentru lemn de foc generează blocaje majore şi rezilieri de contracte / Se poate ajunge la creșterea prețului pentru populație, prin facturarea separată a lemnului și costurilor asociate

În evaluarea Asociației Industriei Lemnului – Prolemn, măsura plafonării prețului ar putea conduce la efecte nedorite, opuse celor scontate. Printre acestea, enumerăm:

• Dispariția comerțului cu lemn de foc paletizat din oferta marilor retaileri.
• Blocaje majore, rezilieri de contracte în segmentul de exploatare, cu efect în crearea unui deficit de resursă de lemn în piață. Operatorii economici care au cumpărat lemnul pe picior cu 400 lei/mc nu îl vor putea vinde tot cu 400 lei/mc după cheltuieli de exploatare, transport, depozitare, paletizare.
• Creșterea deficitului de aprovizionare cu lemn de foc în zonele de câmpie. Este normal să existe un ecart de 250 lei/mc între prețurile lemnului de foc la drum auto forestier și cel dintr-un depozit de câmpie, ecart dat de costurile de transport și distribuție.
• Instituțiile publice, între care școli și primării din mediul rural, care încheie contracte de aprovizionare pe SEAP, vor rămâne fără furnizori.
• Diferențele mari de pe piața internă și piețele europene pentru lemn de foc și peleți vor conduce la creșterea exporturilor, amplificând deficitul de pe piața internă.
• Operatorii economici pot opta pentru soluții de avarie, optând pentru a trece pe facturile de lemn de foc separat marfa și serviciile adiționale (de tăiere, despicare, paletizare), servicii cu TVA de 19% față de 5% la lemnul de foc, ceea ce ar putea crește prețul final plătit de populație.
• Deficitul de lemn de foc conduce la direcționarea resursei de lemn care ar putea fi folosită de către industrie către lemn de foc, cu pierderi uriașe pentru economia națională și bugetul statului. Costurile sunt plătite în final tot de populație, prin prețurile produselor din lemn, acestea regăsindu-se cu marje de creștere de 40 % în topul creșterilor de prețuri ale producției industriale.

În viziunea AIL – Prolemn, soluția este nu plafonarea prețurilor lemnului de foc, ci asigurarea necesarului de resursă de lemn care să echilibreze cererea și oferta. Aceasta este perfect fezabilă și sustenabilă pe termen lung în condițiile în care România recoltează comercial 33 % din creșterea pădurii, față de o medie europeană de 67 %, așa cum arată recentul studiu PricewaterhouseCoopers

Context european: criza energiei

Explozia prețurilor energiei și gazului a condus la o cerere crescută pentru resurse alternative, prima opțiune dovedindu-se a fi lemnul de foc și peleții. În acest context, prețurile peleților au crescut de 2,5 ori în Germania și Belgia, până la nivele de 700 de Euro/tonă ca preț de retail, iar prețurile lemnului de foc s-au dublat în cvasitotalitatea țărilor europene comparativ cu perioada similară a anului trecut. În țările vestice este de remarcat marja extrem de largă de prețuri pentru lemnul de foc, de la 50-60 de Euro/mc pentru lemnul de foc la drum auto forestier până la 400 de Euro/tonă pentru lemnul de foc paletizat, în oferta marilor retaileri. Diferențierea de prețuri corespunde costurilor de producție pentru serviciile înglobate de despicare, paletizare, transport, depozitare și distribuție, întâlnindu-se pe toate piețele mature, cu bonusuri mari pentru comerțul on-line de lemn paletizat, lemnul uscat cu valoare energetică maximă utilizat în centrale moderne, comandat comod și livrare rapidă .

Situația este diferită în țările central și est-europene, unde încălzirea cu lemne de foc a populației are o pondere mare, consumul de lemn de foc fiind asociat sărăciei energetice, respectiv lipsei alternativelor. Astfel, în Bulgaria, cea mai săracă țară din UE, țară în care jumătate din gospodării se încălzesc cu lemn de foc, prețurile au crescut de la 40-50 de Euro/mc în 2021 la 100-150 de Euro/mc lemn de foc în 2022, în funcție de regiune. Și în Polonia prețurile lemnului de foc sunt deja cu aproape 100 % mai mari decât acum un an. Și, în Slovacia, în funcție de tipul lemnului, prețurile s-au dublat în medie față de anul trecut.

În toate țările europene, în contextul crizei energetice, a fost semnalată o cerere crescută de lemn de foc, alternativa energetică cea mai ieftină, care oferă în același timp securitate energetică în contextul temerilor privind blocajele în alimentarea cu gaz. Pe fond, energia rezultată dintr-o tonă de lemne variază între 2-3 MWh pentru lemnul verde și 4-4,5 MWh pentru lemnul uscat, iar prin raportare la prețul energiei termice bazată pe gaz, actual de 180 de Euro/MWh, cu un discount de comoditate de utilizare pentru gaz de 30-40 %, conduce la o valoare de înlocuire pentru lemnul de foc în raport cu gazul de până la 480 de Euro/tona de lemn de foc, aproape de prețurile de piață maximale din Germania. În România, considerând prețul plafonat al gazului, echivalent la 60 de Euro MWh, valoare de înlocuire a lemnului de foc în raport cu gazul este între marjele de 100-190 de Euro/tonă, marje de prețuri pe care le întâlnim pe piața actuală a prețurilor lemnului de foc din România.

Măsurile luate de guverne în Europa Centrală și de Est au fost variate:

• Polonia a aprobat o așa-numită alocație pentru lemn de 1000 PLN (212 de Euro) per gospodărie, pentru a ajuta până la două milioane de gospodării din țară care ard lemne pe timpul iernii.
• În Ungaria au fost luate măsuri pentru creșterea volumului disponibil în piață, prin scăderea nivelului de restricții ale recoltei în arii protejate și creșterea recoltei din lucrări de îngrijire.
• În Bulgaria au fost luate măsuri legate de interzicere a exporturilor și de susținere a companiilor pentru a pune mai mult lemn pe piață, în contextul deficitului de forță de muncă în sectorul de exploatări forestiere.

Situația din România

Situația din România:

• Aproximativ jumătate din gospodării se încălzesc cu lemne, totalizând 3,5 milioane gospodării, cu un consum mare de resursă estimat la 14 milioane de tone în Strategia Energetică Națională.
• Din acest consum, 6,5 milioane mc provin ca lemn brut din masa lemnoasă recoltată din păduri, aproximativ 2,2 milioane mc din deșeuri din prelucrarea lemnului, iar diferența este autoconsum din proprietăți private și vegetație din afara fondului forestier.
• Consumul de peleți pe piața internă este estimat la 200.000 tone anual, față de o producție de 600.000 tone anual, diferența de producție neacoperită de cererea pe piața internă fiind exportată, determinând particularități pe acest segment de piață.
• Se estimează în 2022 o cerere crescută de lemn de foc de minim 10-20 % față de anii anteriori pe piața internă, chiar și gospodării care dispun de încălzirea pe gaze sau pompe de căldură optând pentru o încălzire de siguranță și mai economică pe lemn de foc.
• România recoltează comercial doar 33 % din creșterea pădurii față de o medie de Europeană de 67 %, situându-se cu un indice de recoltă comercială de sub 3 mc/an/ha, în coada țărilor europene.
• Creșterea prețurilor la lemnul de foc în România, pe piața liberă, a fost în anul 2022 de aproximativ 40 %, o creştere moderată față de dublarea prețurilor în cvasitotalitatea țărilor europene.
• În România există o pondere mare de repartizare de lemn de foc la prețuri controlate administrativ. În acestă situație se regăsesc volumele de lemn de foc furnizate de RNP – Romsilva, unități administrativ teritoriale proprietare de pădure (1,2 milioane hectare) și forme asociative de proprietate (800.000 ha pădure), cu prețuri ale lemnului de foc pentru comunitățile locale de 250-350 lei, mult mai mici decât cele de pe piața liberă.
• Pe piața liberă prețurile variază între 500 lei/mc la drum forestier în zona de munte, 700-750 lei/mc în zona de câmpie și peste 8-900 lei/mc pentru lemnul de foc paletizat, uscat, în oferta marilor retaileri.
• Această mare diferențiere a prețurilor lemnului de foc, pe care o întâlnim și pe toate piețele vestice, corespunde prețurilor de despicare, paletizare, stocare pentru uscare, transport, distribuție.
• Balanța lemnului din România arată un deficit de aprovizionare a pieței, necesarul fiind estimat la 12 milioane mc pentru industria lemnului și minim 10-12 milioane pentru lemn de foc, excluzând din necesar deșeurile utilizate ca resursă energetică din industria lemnului. Rezultă un necesar în piață de minim 22-24 milioane mc recoltă anuală, față de o recoltă actuală în jur de 20 milioane mc.
• Posibilitatea actuală de recoltă a pădurilor României este de minim 25 milioane mc, dar acest volum nu este recoltat datorită unor blocaje administrative, lipsei de investiții în accesibilizarea pădurilor și efectuarea limitată a lucrărilor de îngrijire a pădurii.

Efecte ale măsurii de plafonare

În acest context, impactul plafonării prețurilor lemnului de foc la 400 lei/mc inclusiv TVA, poate conduce la următoarele efecte:

• Rezilierea contractelor de achiziție masă lemnoasă pe picior de către operatorii economici de exploatare, prețurile medii actuale situându-se în jurul valorii de 400 lei/mc. Pornind de la această valoare medie de achiziție a lemnului pe picior și adăugând costurile de exploatare, costul minim al lemnului de foc la drum forestier este în jurul valorii de 480-500 lei/mc, practic operatorii economici de exploatare fiind nevoiți să rezilieze contractele de achiziție, cu consecința pierderii garanțiilor de bună execuție a contractelor și excluderea de la participarea la licitații pentru 3 luni, cu efect imediat într-un blocaj de anvergură a sectorului de exploatare a lemnului.
• Distribuția lemnului de foc către zonele de câmpie, cu deficit de resursă, devine total neeconomică. Transportul pe distanțe de 200 km adaugă minim 100 lei/mc prețului lemnului de foc, iar manipularea și distribuția într-un depozit local de lemn de foc adaugă încă 100 lei/ mc. Practic, aprovizionarea cu lemn de foc a zonelor de câmpie va deveni și mai problematică.
• Comerțul modern cu lemn de foc va fi cel mai afectat, distribuția lemnului de foc sub formă paletizată, lemn uscat, care necesită procesare suplimentară și costuri de distribuție practic devine total neeconomică. Lemnul de foc ar putea să dispară complet din oferta marilor retaileri, creând disconfort pentru aprovizionarea populației urbane.
• Prețurile plafonate la un nivel artificial de mic în România pot conduce la o creștere a exporturilor de lemn de foc, exporturi practic inexistente până în prezent.
• Între segmentele cele mai afectate este valorificarea deșeurilor din industria lemnului care se utilizează ca resursă de încălzire. Aceste deșeuri nu beneficiază de cota redusă de TVA de 5 % pentru lemnul de foc, se vând cu cota de TVA de 19 %. Aceste deșeuri au o valoare energetică foarte bună, adesea premium, pentru că sunt uscate prin prelucrarea lemnului. Plafonate la 400 lei/mc inclusiv TVA de 19 % ar putea să nu mai ajungă la populație, operatorii economici fiind forțați să caute alte valorificări.
• Instituțiile publice, care achiziționează lemn de foc prin SEAP, se pot regăsi în situația de a nu mai avea nici o ofertă. În special vor fi afectate primăriile și școlile din mediul rural.
• Operatorii economici vor fi tentați să găsească soluții de avarie pentru a putea continua activitatea, între care a vinde formal alte sortimente decât lemnul de foc sau a diferenția pe factură prețul lemnului de foc și al serviciilor de transport, paletizare, distribuție, cu efect în scumpirea produselor pentru populație. Lemnul de foc are o cotă de TVA redusă la 5 %, serviciile și alte produse din lemn o cotă de TVA de 19 %. Efectul în piață poate fi contrar celui scontat, cu o creștere a prețului final pentru lemnul de foc de 10-14 % !
• Un efect cert va fi și cel de creștere a evaziunii fiscale, prin încasarea cotei de preț peste cel plafonat neînregistrat. Un control strict și aplicarea de sancțiuni pe această zonă poate inhiba comerțul cu lemn de foc.
• Un efect pervers al deficitului de lemn de foc este direcționarea nesortată a resursei de lemn care ar putea fi valorificată superior de industria lemnului către lemn de foc, fenomen încurajat și prin direcționarea administrativă a resursei de lemn către utilizarea ca lemn de foc. Prin fiecare metru cub de lemn care se duce către lemn de foc în loc să meargă către industrie, România pierde 750 de Euro în cifra de afaceri a operatorilor economici din industria lemnului, din care 300 de Euro nu mai ajung sub formă de taxe și impozite la bugetul de stat, conform unui studiu PwC recent lansat.
• Merită subliniat și faptul că prețurile artificial de mici, administrative, la resursa de lemn de foc nu ajută la investiții pentru eficiență energetică în încălzirea locuințelor, domeniu de altfel complet neglijat de statul român pe segmentul de încălzire a locuințelor pe bază de lemne. Utilizarea centralelor moderne pe peleți sau a termo-șemineelor, cu utilizarea uscată a resursei de lemn, ar putea scădea consumul de lemn de foc și dubla cantitatea de energie rezultată din folosirea aceleiași resurse!

Soluția este asigurarea necesarului de lemn pentru echilibrarea pieței

Efectul combinat al tuturor acestor evoluții nu poate fi decât o penurie în aprovizionarea cu lemn de foc a populației. Pe segmentul peleților, efectul plafonării va fi similar. Prețul plafonat al peleților este sub costul de producție actual cu minim 30-40%, ceea ce practic va obliga operatorii economici să exporte producția, prețurile peleților pe piețele de export fiind aproximativ duble față de prețurile plafonate de pe piața internă.

Așa cum Asociația Industriei Lemnului a arătat, soluția corectă nu este plafonarea prețurilor, ci asigurarea necesarului de lemn pe piață, care să echilibreze cererea și oferta. Deficitul de resursă de lemn pe piață, amplificat de cererea crescută de lemn de foc, se datorează faptului că lucrările de recoltare sunt blocate de măsuri administrative și birocratice în toate direcțiile. Dacă înțelegem și acceptăm acest fapt simplu, soluțiile concrete pe care Asociația Industriei Lemnului – Prolemn le propune autorităților urmează logic. Astfel:

• RNP Romsilva a anunțat un volum recoltat foarte scăzut în acest an – 5,5 milioane mc în primele 8 luni ale anului 2022, față de 10 milioane mc în tot anul 2021. Cauza este rezervarea administrativă a 50% din resursa de masă lemnoasă a Regiei pentru exploatare în regim propriu. Soluția evidentă este scoaterea la licitație a unor volume mai mari de lemn pe picior, care să fie exploatate de alte companii din sector și să ofere resursă populației și industriei.
• Procedurile de evaluare de mediu a amenajamentelor silvice, despre care AIL – Prolemn vorbește de doi ani de zile deja, blochează în acest moment minim 10-12% din pădurile țării în sensul că nu se pot face lucrări de exploatare. Soluția ar fi simplificarea acestor proceduri după modele aplicate cu succes în alte țări de Europene: cu păstrarea intactă a valorii de mediu a pădurilor respective, concomitent cu fructificarea funcțiilor de producție ale acestora.
• Birocrația excesivă pentru micii proprietari de păduri împiedică în acest moment recoltarea lemnului de pe 800.000 ha fond forestier și 500.000 ha din afara fondului forestier. Anul trecut s-au recoltat doar 729.000 mc de pe aceste 1,3 mil ha, sub 4% din volumul total de lemn exploatat în România de pe aproape 20% din suprafața pădurilor. Soluția este adaptarea sistemului SUMAL 2.0 la prevederile în vigoare ale Codului Silvic, în sensul introducerii de proceduri diferențiate pentru recoltarea lemnului destinat consumului propriu al proprietarilor de pădure.

Invităm Guvernul României să analizeze această evaluare de impact a măsurilor de plafonare a prețului lemnului de foc cu considerarea măsurilor propuse pentru asigurarea necesarului resursă de lemn atât pentru populație, cât și pentru industria lemnului. (sursa: Prolemn)