Se fac ultimele calcule politice pentru scrutinul din 11 decembrie. Se aruncă în joc resurse și mijloace surpriză, pentru a mai obține ceva puncte procentuale și a șubrezi scorul adversarilor politici. Dar nu toți sunt adversari în această campanie electorală (ca și în precedentele, de altfel). Nici măcar competitori nu se pot denumi unele dintre formațiunile politice aflate în campanie electorală. Calculele politice (pre-electorale) și guvernamentale (post-electorale) definesc în mod clar rolul unor partide care au intrat în cursa pentru obținerea voturilor românilor. Sunt formațiuni care trebuie să intre în combinațiile puterii cu partidele mari, sunt formațiuni care concurează doar pentru a împrăștia, în primă fază, voturile, care se vor aduna, după scrutin, în contul partidelor care contează.
Din păcate pentru o societate democratică, sondajele de opinie nu mai sunt credibile sau au o credibilitate foarte scăzută, în cel mai bun caz. Această situație a fost determinată tot de intervenția politicului dornic de a manipula prin orice mijloace votul, părerea, dorințele, necesitățile masei largi de alegători. Dacă iei în calcul anumite cercetări sociologice, nu găsești prea multe combinații post-electorale. Dincolo de critici reciproce și diferențe de opinii, o combinație guvernamentală PNL-USR, cu Dacian Cioloș prim ministru, pare plauzibilă. Cu un număr destul de mare de voturi, aproape de 50%, colaborarea PNL-USR, girată și de președintele Klaus Iohannis, va fi sprijinită de UDMR și de grupul minorităților naționale. Poate chiar și de către PMP. Nu se pune problema că PNL și USR n-ar trece pragul electoral, chiar dacă, în cazul USR, este greu de aproximat susținerea în rândul electoratului din afara Capitalei. Nici în cazul UDMR nu ar fi o problemă intrarea în Parlament, mai ales că populația majoritară nu se prezintă masiv la urne. În mare măsură, partidul lui Traian Băsescu este văzut ca trecând pragul de 5%, cu ceva semne de întrebare. De cealaltă parte, chiar dacă își dorește, PSD nu poate guverna singur. Se preconizează că PSD va lua cele mai multe voturi, însă nu suficiente pentru a forma singur guvernul. Liderii PSD știu foarte bine acest lucru și de aceea și-au creat, din timp, o serie de sateliți politici, doar în aparență independenți de PSD. Principala formațiune creată de PSD pentru a-și asigura majoritatea parlamentară și, implicit, guvernarea, este ALDE. Însă nu este sigur că formațiunea lui Tăriceanu trece pragul electoral. O altă variantă, și mai nesigură, este PRU, o formațiune unde au ajuns mai mulți pesediști, în frunte cu Sebastian Ghiță. Dacă ALDE și PRU ar face pragul de 5%, atunci este sigură în proporție de 99,99% o guvernare PSD – împreună cu sateliții ALDE și PRU – după 11 decembrie. În ultimele zile, se discută tot mai mult despre posibilitățile pe care le-ar avea PSD să-și asigure majoritatea. Varianta cea mai sigură este ca sateliții ALDE și PRU să fie ajutați să obțină minim 5% din voturi. Nu ar fi prima dată când se petrec asemenea jocuri politice, în beneficiul unor partide sau persoane. Dilema PSD este dacă să tragă tare pentru a obține un scor cât mai mare pe 11 decembrie sau să direcționeze niște voturi spre ALDE (în primul rând) și PRU, astfel încât cele două formațiuni să ajungă, fiecare, la câte 5 procente. Conform calculelor actuale, 2-3 procente în plus în dreptul PSD nu garantează accesul acestui partid la guvernare, cu ALDE și PRU de 4+4= 8 procente. Dar un PSD cu 2-3-4 procente mai puțin, în schimb cu ALDE și PRU intrate în Parlament, asigură majoritatea și guvernare pentru pesediști. La toate aceste calcule se adaugă, proporțional, și mandatele obținute după redistribuire, de la formațiunile care nu au trecut pragul de 5%. Acestea s-ar putea încadra între 8 și 12%, poate chiar mai mult.
Singurii care pot răsturna calculele politicienilor sunt alegătorii. Dacă vor veni în număr cât mai mare la vot, atunci previziunile rămân la stadiul de chibiț. Iar rezultatele vor avea un grad mare de reprezentativitate.
