Plenul Senatului a dat, joi seară, vot favorabil proiectului de lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic. După adoptare, proiectul rămâne la Parlament două zile, termen pentru o eventuală contestare la CCR. După cele două zile, legea va fi trimisă la promulgare. De asemenea, după promulgare, legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Principalele modificări aduse de legea carantinei şi izolării:
– carantina persoanelor – măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcţiei de sănătate publică, care va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege.
– izolarea – măsură care constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infectocontagioasa sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive, la domiciliu, la locaţia declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, în vederea monitorizării stării de sănătate şi aplicării unui tratament, după caz, măsura instituita în scopul vindecării şi reducerii gradului de contagiozitate pe baza consimţământului persoanelor sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcţiei de sănătate publică, care va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege.
– Carantina persoanelor se instituie pe baza informaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, care: sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu, au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.
– În situaţia în care persoanele menţionate anterior refuza măsura carantinării la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalca măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau după caz, organele de control, recomanda, iar reprezentantul direcţiei de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi dacă aceştia constata riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Medicul sau după caz, organele de control, vor informa de îndată direcţia de sănătate publică judeţeana sau a municipiului Bucureşti care confirmă sau infirma, după caz, măsura carantinării persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi printr-o decizie cu caracter individual.
– Izolarea persoanelor se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării atunci când medicul constata riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice şi a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.
– Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice şi paraclinice şi dacă se menţine riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomanda prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locaţia declarată de aceasta.
– Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată nu poate fi dispusă în situaţiile în care informaţiile ştiinţifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere şi rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locaţie alternativă ataşată acesteia.
– În situaţia în care persoanele refuză măsura izolării la domiciliu sau la locaţia declarată medicul informează de îndată, după consemnarea refuzului persoanei, direcţia de sănătate publică judeţeana sau a municipiului Bucureşti, care, în termen de cel mult două ore, va emite decizia prin care confirmă sau infirma măsura izolării recomandată de medic, în unitatea sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată acesteia. Decizia are caracter individual şi se comunica de îndată persoanei în cauză. Decizia va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare a persoanei izolate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege.
– În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea hotărârii primei instanțe de anulare a actului administrativ contestat, persoana în cauză nu poate părăsi locaţia unde se afla izolată, fără încuviinţarea medicului său a reprezentantului direcţiei de sănătate publică. (sursa: DSP Vrancea)
