Maria are 6 ani. Este mezina familiei alcătuită din 9 membri. Mama și cei 8 copii rămași fără tată, din satul Făurei, comuna Garoafa -Vrancea, care în urmă cu ceva timp ”și-a scuipat” un rest de plămân, au trăit în complezența unui sistem care nu a încurajat bunăstarea, dar cei în cauză nu au prevăzut că ei vor rămâne fără sprijinul patern.
Cazuri sociale de acest gen sunt sute, poate mii în țara asta, să nu mai zicem în lume. Mame cu mulți copii, rămase văduve la vârsta la care alte femei își trăiesc viața în huzur. Unele pe care le vedem la televizor, la doar 45 de ani, le vedem că se îngrijesc cum să-și umple ridurile, abia schițate, cu acid hialuronic sau poate că sunt nemulțumite de sânii care au nevoie de niște adăugiri cu silicon. Societatea nu ne arată cazuri de egalitate, ci dimpotrivă. Ne arată discrepanța dintre aparență mediatică și realitatea cruntă.
În aceste zile, se scot în evidență dramele. Pentru că e vremea lui Moș Nicolae și a lui Moș Crăciun. Vremurile când, lumea copleșită de altruism, ar vrea să dăruiască ceva din suflet. Dintr-un suflet bun ori meschin. Pentru a se pocăi sau pentru a puncta. Depinde de unghi.
Dincolo de meschinării, ne place să credem că în fiecare zi învâțăm să fim mai buni. Să dăruim și să rupem o bucățică din fericirea noastră pentru a dărui și altora. Doar că, această dăruire ar trebui să fie în fiecare zi, iar în fiecare zi avem o mulțime de preocupări. Mai intense sau mai ”obligate” și, brusc ne amintim că, undeva există oameni care nu știu, ori nu au aflat, ce înseamnă fericirea. Doar pentru simplu fapt că nici măcar nu au cu ce să compare o situație de fericire față de altă fără fericire. Maria este un exemplu de copil care nu știe ce să-și dorească de Crăciun, iar pe Moș Nicolae îl consideră prezent doar dacă ea își îndeplinește obligația de a-și face ghetuțele. Este doar un copil care abia acum merge la școală și care abia acum învață ce înseamnă datoriile și recompensele. Este un alt caz inclus într-un caz social din multele aflate, în special, în mediul rural.
Cu 8 frați, cu mama rămasă fără soț, supraviețuind într-un sistem în care comunitatea și autoritatea uită să ofere consiliere pe termen lung. Consilierea de a supraviețui cu resursele existente într-un mediu propice. Casa sărăcăcioasă, dezorganizată, îngrămădită într-o subzistență care așteaptă mila. Mila de a supraviețui, fără sfatul de a reorganiza eficient, cu soluții!
Maria nu știe ce e fericirea! Ea își dorește o păpușă, deși i s-au adus mai multe păpuși. Ea doar promite ca va fi cuminte și va merge la școală, iar frații mai mari promit că ea va fi crescută așa cum trebuie.
Însă, vă întreb, dacă ei nu știu ce este fericirea, câți dintre noi am fi dispuși să le arătăm ce înseamnă de fapt?
P.S. Elevii de la ”Edmond Nicolau” Focșani au fost ”spiriduși pentru o zi”. Rămâne de văzut cine va fi spiriduș pentru mai multe zile sau pentru o viață?
Alexandra Tătaru
Comentariile sunt închise.