Ziaristul Cristian Tudor Popescu a postat astăzi, pe pagina sa de Facebook, un comentariu oarecum fantezist, în stilul său personal, pornind de la ultimele vești legate de acuzarea lui Ion Iliescu în dosarul Mineriadei. Autorul face un scenariu plecând de la o paralelă între discursul lui Ion Iliescu de la congresul PSD, unde a reproșat colegilor de partid că nu au reușit să aducă în partid intelectuali și întâmplările de acum 25 de ani, din Piața Universității.
De altfel, textul este intitulat „Mineriada – de la Universitate la Ateneu”, cu precizarea că printre personajele pomenite de CTP se numără și Marian Oprișan, care tot la congres a spus că autoritățile au procedat corect la mineriadă.
„La Festivalul Enescu, manifestare culturală de mare anvergură, liderii PSD n-au fost prezenți… O singură dată a apărut Ponta, pentru câteva minute dintr-un concert… E un prost semnal, stimați colegi. Nu poate un partid să aibă forță, dacă nu are alături de el intelectualitatea țării!”. (aplauze)
Așa a cuvântat Ion Iliescu despre Festivalul Enescu, carevasăzică, după ce președintele Dragnea, candidatul nepereche al poporului pesedist, îl sculase de pe scaun ca să-și ceară iertare pentru comunism și mineriadă. O fi omul altceva decât Ceaușescu, o să ziceți, nea Nicu era megaloman, nea Nelu e meloman. Cum vine vorba de bâte și de pumni în cap, îl cuprinde o poftă nebună să asculte Mozart, „Flautul fermecat”.
Nici măcar. Dl Iliescu i-a trimis la Ateneu pe ortacii săi pesediști cam așa cum le-a spus din balcon minerilor, buluciți în Piața Victoriei, în dimineața de 14 iunie 1990: „Mergeți în Piața Universității, pe care vrem s-o reocupați dumneavoastră!”. Universitatea și Ateneul, două zone unde mișună intelectualii și unde, pentru a le cuceri, nu pot lipsi fie masele juste, fie activiștii de partid cu conștiință înaintată.
Nu mai merge cu ranga, ca în `90, stimați colegi. Acum, vă luați nevasta și vă duceți la concert, vă așezați să vă vadă lumea și stați stană, transfigurați, transpirați, cât e nevoie, chiar dacă se cântă Șostakovici, nu râde, Zgonea!, fiți atenți să aplaudați odată cu cei care știu când se termină bucata, și luați niște pătlagină înainte, ca să nu tușiți – ai auzit, Mariane? Cum care Marian? Oprișan, și de ce nu, Vanghelie. E un băiat pornit de jos care vrea să învețe.
Ascultați ce vă spun, după ce trec alături de voi prin Schubert, Brahms și Bartok, intelectualii vor da năvală să se înscrie în PSD. Poftim? Cum de m-au huiduit pe mine niște spectatori la festivitatea de deschidere și au strigat: „La pușcărie!”? Păi, e clar, ăștia nu erau intelectuali.
Interesantă metoda domnului Iliescu de atragere a tovarășilor intelectuali de partea Partidului. Mi se pare și eficientă, doar rezultatul cred că va fi puțin altfel decât crede domnia sa: în scurtă vreme, nu mai calcă nimeni în Ateneu, așa încât liderii PSD vor asculta între ei Corul Deținuților, din „Fidelio”, de Beethoven”, își încheie Cristian Tudor Popescu povestea.
