Mămăliga politică românească a explodat din nou. Și de data aceasta pare că nu mai există cale de întoarcere. Taberele politice par că sunt de neîmpăcat. Dar, în politică (mai ales în cea românească), nu poți fi sigur de nimic. Albul se înnegrește, negrul se albește, cât ai zice pește (na, că mi-a ieșit și o rimă).
Fiecare parte o ține pe a lui: USR-PLUS vrea la guvernare, dar fără Cîțu premier; PNL-Cîțu nici nu se gândește să accepte varianta USR-PLUS; PNL-Orban ține cu ”partidul”, dar bagă puțin bățul prin gardul ”echipei câștigătoare”; prin PSD și prin alte locuri se aud voci de alegeri anticipate. Mai mult, la miezul nopții, USR-PLUS anunță că, dacă nu i se acceptă cererea, va vota o moțiune de cenzură prin care să fie demis premierul Cîțu. De aici se iscă o întrebare logică: cine depune, totuși, moțiunea de cenzură? Doar AUR a anunțat că inițiază un astfel de demers politic, dar nu are suficiente semnături în Parlament. Ceilalți nu vor să semneze moțiunea AUR. PSD spune că se mai gândește dacă inițiază moțiunea, că să vedem dacă găsim 234 de voturi în Parlament, că așteptăm momentul oportun … USR-PLUS vrea să rămână cu aceleași portofolii și aceiași miniștri într-un guvern PNL-USR-PLUS-UDMR, dar fără Florin Cîțu prim-ministru. Se anunță noi ședințe și întâlniri mai mult sau mai puțin oficiale, în interiorul partidelor, între partidele din coaliție, între grupări din partide, între grupuri/ politicieni de la guvernare și din opoziție, la Palatul Cotroceni, în locuri ascunse, cu oameni care trag niște sfori grele … Ce ar putea urma?
După atâta zbucium, Guvernul României ar putea rămâne în forma actuală (fără Stelian Ion, eventual încă un ”sacrificat” de la PNL, în compensație), cu Florin Cîțu prim-ministru. Se vor invoca ”clasicele” interes național, responsabilitate, proiecte importante, stabilitate, problemele românilor, pandemia etc. Se va mai semna un protocol al coaliției, se vor mai face niște promisiuni, jurăminte, se vor mai rezolva niște avantaje. Și toată lumea va fi mulțumită, barca guvernării merge înainte, cu vâslași care trag în părți diferite și cu multă apă în barcă. Până la următorul moment de criză, că pretexte se vor găsi.
Pe de altă parte, atacul USR-PLUS la premierul Cîțu îi poate face jocul lui Ludovic Orban. Încă președintele PNL este un politician abil, cu disponibilitate la concesii (ex. cât a cedat în fața USR-PLUS la negocierile privind formarea guvernului în decembrie 2020), care poate manipula criza guvernamentală în perspectiva congresului național al PNL din 25 septembrie. Poziția inflexibilă a USR-PLUS îl poate ajuta pe Orban să răstoarne estimările actuale defavorabile cu privire la postul de președinte al PNL. Astfel, Orban se va prezenta ca salvatorul coaliției de guvernare, ca un om al dialogului și echilibrului, care înțelege interesele fiecărui partid din coaliție ș.a.m.d. USR-PLUS știe foarte bine că Ludovic Orban este un promotor al PNDL 3 și un lider politic care își promovează apropiații, dar orgoliul de a-l da deoparte pe Florin Cîțu va fi satisfăcut pe moment. Ce va fi după, cu Ludovic Orban șef la PNL și șef la Guvern …
Se poate ca părțile beligerante să nu cedeze și să nu facă niciun pas înapoi (sau lateral). Atunci se va ajunge la un guvern minoritar PNL-UDMR, chiar dacă toată lumea spune că nu va susține așa ceva. Aici intră în rolul principal PSD, un PSD care trece prin transformări și care nu e deloc dornic să preia guvernarea acum. Mai târziu, după ce trec crizele (pandemia și majorarea tarifelor la gaze și energie, în principal), iar economia începe să reintre pe un făgaș normal. S-a mai întâmplat până acum. În schimb, poate manevra jocurile în Parlament, prin condiționarea unor proiecte legislative sensibile. Guvernul minoritar PNL-UDMR nu va putea face nimic important fără negocieri dure cu PSD. Nu a trecut mult timp de la guvernarea Tăriceanu 2007-2008, cu susținerea PSD în Parlament, perioadă în care oamenii PSD din teritoriu au dus-o foarte bine. Iar la momentul alegerilor, PSD se va prezenta ca un partid modernizat, care a ”suferit” în opoziție, alături de români.
Din această dilemă nu puteți/ putem ieși! Am zis!
