Generații la rând, copiii din România au crescut cu poezii sau povești care le-au indus o imagine greșită despre furt, mită și justiție. Poezii aparent inofensive, precum „Cățeluș cu părul creț”, și povești menite să-i învețe pe cei mici să își asculte părinții, precum „Capra cu trei iezi”, au făcut ca furtul, negarea chiar și când ești prins în flagrant, darea de mită pentru a scăpa și luarea justiției în propriile mâini să pară normale, să fie modele de comportament.
Totuși, cât de mare este influența acestor poezii și povești asupra copiilor? Cât de mult determină comportamentul de mai târziu și ce contribuție au avut la modul cum se raportează astăzi societatea românească la corupție? Specialiștii consultați de PRESShub arată că, într-adevăr, astfel de opere ar putea avea efecte negative asupra formării copiilor, care pot înțelege că anumite comportamente, precum furtul sau mințitul, sunt tolerabile.
Un cățel este prin în flagrant, în timp ce fură o rață. „Cățeluș cu părul creț/Fură rața din coteț”. Așadar, un animal drăguț, pe care copiii îl iubesc, fură. Totuși, deși a fost descoperit chiar în timp ce comitea fapta, cățelul neagă, nu recunoaște evidența. Mai mult, deși este un hoț, pretinde în fața celorlalți că este cinstit. „El se jură că nu fură/Și l-am prins cu rața-n gură/Și cu ou-n buzunar”. Chemat în fața autorității, „Hai la Sfatul popular”, cățelul refuză, pentru că știe că va fi sancționat. Și, putem deduce că încearcă să rezolve problema pe alte căi.
Articolul integral, pe PRESShub.
