Ministerul Finanțelor Publice a pregătit un proiect care vizează reglementarea bacșișului în industria Horeca. Proiectul se află în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice. În nota de fundamentare, reprezentanții MFP au justificat necesitatea introducerii acestui impozit. Printre motive se numără: se instituie obligația operatorului economic de a înmâna clientului o notă de plată, în prealabil emiterii bonului fiscal; nota de plată va conține rubrici destinate alegerii de către client, a nivelului bacșișului pe care acesta dorește să îl ofere. // nivelul bacșișului oferit de client poate varia între 0% și 15%; se instituie obligația operatorului economic de a distribui sumele provenite din încasarea bacșișului, integral salariaților, potrivit unui regulament intern și de a le înregistra în contabilitate pe seama conturilor de datorii/analitic distinct. // în situația în care plata contravalorii consumației se face prin ordin de plată și se emite factură, bacșișul se evidențiază distinct pe aceasta.
De la o țară la alta, reglementarea bacșișului este oficială sau nu. Dacă în majoritatea țărilor lăsăm între 5 și 20% din valoarea totală a notei de plată ca bacșiș, în statele arabe acesta variază de la 5 la 35% din valoarea serviciilor. Potrivit profit.ro, țările în care bacșișul se pune pe nota de plată, dar se obișnuiește și un bacșiș extra, sunt: Italia, Elveția, Columbia, Egipt, Bolivia. Țări în care bacșișul este inclus în notă și nu se așteaptă nimic în plus: Argentina, Franța, Brazilia. Țări în care nu se lasă bacșiș: Finlanda, Danemarca, Japonia, Noua Zeelandă, China. Țări în care clientul lasă între 10 și 20% din nota de plată: Germania, Marea Britanie, Cehia, Croația, Canada, Turcia, Grecia, Spania, Rusia, Statele Unite ale Americii etc. În Uniunea Europeană, abordarea nu este una unitară. Unele țări, cum ar fi Spania, Bulgaria, Ungaria, nu au nicio reglementare în legislație. Altele, însă, au prevederi în acest scop. În Franța, bacșișul este inclus pe bonul fiscal, iar sumele astfel încasate de către companii sunt, ulterior, distribuite către angajați, conform legii. Se consideră însă a fi veniturile angajatorului, iar taxarea se face la angajator. În alte state, de exemplu, în Germania, Italia sau Cehia, societățile includ fie în prețul produselor, fie pe un rând separat de pe bon o “taxă pentru servicii”, cuprinsă între 10%-15% din valoarea notei de plată. Mai multe detalii despre ”cazul” bacșișului în alte state găsiți AICI.
