După ce și-a câștigat libertatea de cuvânt, opinie și mișcare, România a început drumul anevoios către necunoscuta democrație. Au fost ani confuzi, în care țara căuta să se așeze, să-și găsească o cale printre țările europene. Ne-am cunoscut istoria adevărată, nu cea predată de comuniști, ne-am cunoscut liderii exilați de comunism în pribegie, ne-am cunoscut Regele. Orbiți și neatenți la mirajul libertății, am fost înșelați și ținuți sub talpa Rusiei încă mulți ani după Revoluție, pentru că eram prea năuci să fim liberi, să facem bani, să trăim bine. Politicienii și Moscova ne-au ținut în subdezvoltare, infrastructura țării stagna ori se degrada, românii au început să ia calea străinătății. Unii nu s-au mai întors niciodată. După care am ales calea Europei unite, am făcut eforturi uriașe, am realizat, într-un final, că doar Vestul înseamnă progres, libertate, bunăstare, ne-am rupt de talpa Estului rece. Chiar și așa, progresele interne au fost lente și doar cu ajutor financiar de la Europa am reușit să pornim pe un drum occidental. Acum, după 35 de ani, ne aflăm iarăși la răscruce. Avem cele mai importante alegeri, care vor defini parcursul României pentru următorii zeci de ani, spre Estul rece sau spre Vestul liber, într-o Europă tot mai instabilă. Moldova a ales Europa, noi urmăm. Să fim raționali, să ne gândim la viitorul urmașilor noștri, să chibzuim ce le lăsăm moștenire: o Românie europeană, liberă, sau o Românie sub bocanc sovietic, unde am mai fost. Gânduri bune, dragi români și hai la vot! La mulți ani, România!
