Deniile se săvârșesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamnă priveghere sau slujba nocturnă. Luni, marți și miercuri se oficiază Liturghia darurilor mai înainte sfințite. În Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare unită cu Vecernia. Joia Patimilor este ziua în care, pe lângă Sfântul Agnet, care se folosește la Sfânta Liturghie, se mai scoate încă un agnet, care se sfințește odată cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei și fără să se binecuvânteze fiecare separat. Sunt așezate pe același disc și împreună sunt aduse pe Sfânta Masă la Vohodul mare. Al doilea Agnet este păstrat până în Marțea Luminată, când este uscat și sfărâmat după o rânduială specială. După ce a fost sfărâmat, este pus într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Din acest Agnet, preotul împărtășește în cursul întregului an pe cei care, din motive bine întemeiate, nu pot ajunge la biserică. Tot din acest Agnet sunt împărtășiți și pruncii nou botezați. În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care amintește de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cina cea de Taină – spală picioarele ucenicilor. În mănăstiri, starețul este cel care spală picioarele monahilor.
Vinerea Mare este o zi aliturgică, nu se săvârșește Sfânta Liturghie. În dimineața acestei zile, se scoate Epitaful din Sfântul Altar și se așază pe o masă în mijlocul bisericii. Această Masă are în față Sfânta Cruce, scoasă din Joia Mare. Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză care reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului). După această procesiune, preoții vor așeza Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde va rămâne până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului.
Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif, care a fost vândut de frații săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce, pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să rețină că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marți se face pomenirea celor 10 fecioare. Din pildă reținem că cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut și candela și ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine, în totală nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoțită de milostenie. În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginti.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de Joi seară sunt citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca, atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoșătoarelor și mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului celui recunoscător, care a dobândit raiul. În Sfânta și Marea Sâmbătă, prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiți. Sâmbătă seară începe slujba Învierii. Ajunși în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: „În Ziua Învierii, să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm și să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: ”Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. (sursa: crestinortodox.ro)
