Alegerile locale din 2008 și din 2016 au multe similitudini. În ambele situații, opoziția din Vrancea a fost pe punctul de a obține rezultate importante, mai ales în municipiul Focșani. Și în ambele cazuri s-a ratat ocazia. Cu factori interni și externi, prea puțin mai contează. Rămâne rezultatul final: PSD a câștigat aproape tot.
În 2008, alegerile locale au fost în două tururi de scrutin. Chiar dacă a fost aproape de a lua peste 50% din primul tur, candidatul PSD, Decebal Bacinschi, a avut emoții în turul al doilea. Circa 1.000 de voturi au făcut diferența iar Bacinschi intra, astfel, în al treilea mandat. Dar, atunci, PDL, cu 7 membri, și PNL, cu 4 membri, puteau face majoritatea în Consiliul Local Focșani. Au fost câteva tentative, dejucate de slăbiciunile oamenilor și de chichițele și interpretările legislative la care s-au raliat funcționarii publici și nu numai. Apoi s-a format USL, cu o plăcere deosebită în rândul PNL Vrancea, și nu s-a mai pus problema colaborării PDL-PNL.
În anul 2008, Băsescu&PDL erau pe val. Pregătirea campaniei electorale și campania electorală propriu zisă pentru alegerile locale din 2008 au animat scena politică județeană. În special în Focșani s-a văzut altceva. Și mai ales în ceea ce privește campania PDL&Trășculescu. Nu a fost, însă, suficient pentru a câștiga în fața mașinăriei PSD. Niște greșeli de parcurs, prea multă teorie din cărți din partea consultanților din București, neadaptarea la specificul Vrancei&Focșaniului, jocuri de culise caracteristice politicii mioritice, erori de abordare între turul întâi și turul al doilea precum și prezența slabă la vot l-au oprit pe Alin Trășculescu din drumul spre Primăria Focșani.
Acum, în 2016, cu opoziția reunită, erau create premisele unei victorii, pe Focșani în primul rând. Un mesaj fusese dat în turul al doilea la prezidențialele din 2014. Decebal Bacinschi nu mai candida, Focșaniul este tot în urma Vasluiului, Bîrladului sau Botoșaniului (nu mai trecem celelalte orașe importante din Moldova), PSD nu-și schimbase nici părul, nici atitudinea și nici nu avea candidat. De aceea, PNL se afla, teoretic, pe un culoar pozitiv și ascendent. S-au produs schimbări în structurile de conducere, cu tensiunile și controversele de rigoare. S-a desemnat și un candidat pentru Primăria Focșani, cu nemulțumirile și contestările aferente. S-a derulat o pre-campanie asiduă, foarte activă și cu vizibilitate pentru ca focșănenii să știe candidatul PNL, fără notorietate la ora respectivă. A urmat o campanie cam cu aceleași ingrediente. PNL&Ion Ștefan au creat o imagine de virtual câștigători, un orizont de așteptare nerealist. Peneliștii păreau că plutesc în Focșani, la un moment dat, și nu-i aducea nimeni cu picioarele pe pământ. Iar plutirea asta s-a terminat brusc, cu un baros în vârful capului, în noaptea de 5 iunie. Momentul ”Geoană-președinte” a pus capac, a închis cercul. E adevărat, au fost puțini focșăneni la vot dar nici peneliștii nu au reușit să-i determine să vină să voteze. A fost o diferență mică între Misăilă și Ștefan, la fel între PSD și PNL (sunt 9 la 8 consilieri locali). Dacă PNL Vrancea s-a clasat pe locul 14 între organizațiile județene, rezultatul pe Focșani a fost mai bun, al zecelea la nivelul municipiilor reședință de județ. Și, cu toate aceste rezultate peste media națională a partidului, PNL Vrancea nu se poate declara câștigător. Cu atât mai puțin la Focșani, unde nici PSD nu a rupt gura târgului – doar 40% (pe județ a luat peste 50%). În afara numărului mic de focșăneni prezenți la vot (sub 39%), campania electorală din Focșani a candidatului PNL a avut ingrediente și minusuri asemănătoare campaniei electorale a candidatului PDL din 2008: multă teorie de București, prea puțin aplicabilă la Focșani, neadaptarea la specificul orașului/ județului/ alegătorului, încredere exagerată și o anume autosuficiență, erori de abordare a unor probleme locale, mici greșeli de parcurs, mesaje publice neclare și fără forță și fundamentare, lipsa de experiență politică și de campanie electorală din partea candidatului la postul de primar dar și din partea multor candidați pentru Consiliul Local, lipsa unor ”locomotive”, a unor oameni reprezentativi care să atragă electoratul adormit/plictisit/amorțit/
Au mai fost câțiva factori minori care au completat tabloul eșecului final al PNL în Focșani: tensiunile interne (mocnite și refulate pe internet), ruperea unei părți din electoratul anti-PSD și non-PSD prin candidaturile PMP, ALDE, UNPR și PNȚCD; plecarea din PNL a lui Tudorel Trofin și candidatura independentă pentru Consiliul Local; neînțelegerile cu Emanuel Gongu și candidatura acestuia ca independent, încheiată cu succes (acum se vorbește chiar de o colaborare a independentului Gongu cu PSD în Consiliul Local Focșani). Pe scurt, fără a face un foileton sau a coborî pe o pantă neserioasă, de cancan, în ciuda forței mastodontului PSD&Oprișan, opoziția a avut cel puțin două momente favorabile pentru a câștiga alegerile locale în municipiul Focșani, după anul 2000. Să mai aștepte opoziția încă 8 ani pentru un nou moment favorabil?
